Azi am fost la cursul festiv al studentilor de la specializarea Marketing din cadrul FEAA. Promotia 2010 si-a anuntat plecarea asa cam cu jumatate de surla si un sfert de trambita. Una peste alta a fost un eveniment placut la care pot sa zic ca m-am simtit binisor. Au fost si critici, si aprecieri, glumite si ironii dar la final lumea zambea si asta e cel mai important.
Cursul festiv este insa probabil unul din cele mai importante evenimente ce au loc in viata unui student. E un moment in care parintii lui vin (unii pentru prima data) sa-l vada. Evident, el vrea ca parintii lui sa auda numai lucruri bune despre el (cu toate ca de fapt e vorba despre toata specializarea) si sa fie periat de toti profesorii. Vrea la sfarsit sa faca poze cu toata lumea, sa bea o sampanie, sa mearga cu parintii la masa si apoi la bere cu colegii de grupa. Ei bine azi nu s-a intamplat asa. Cel putin prima parte cu siguranta nu.
In timpul cursului festiv de azi am avut si un discurs mai putin „periant”. Un discurs care a cam tulburat publicul si care cu siguranta a generat multe discutii la berea de dupa. Un discurs poate putin prea sec si dur insa destul de bine gandit si tintit. Un discurs insa care mi-a adus aminte de momentele in care imi raceam gura de pomana incercand sa le explic studentilor ca daca vrei sa iasa ceva bine tre sa o faci cu „mana” ta.
Problema acestor cursuri festive este data de fapt de lipsa de implicare a celor care organizeaza. Pe de o parte sunt firmele care presteaza serviciile respective iar pe de alta parte (cea mai importanta de altfel) sunt studentii din asa-zisul comitet de organizare. De obicei acesti studenti sunt by default sefii de grupa. Din nefericire in destule cazuri acestia fie nu prea doresc sa fie implicati, fie nu au skill-urile necesare organizarii unui eveniment.
Colegul meu de birou a dat un exemplu din Gummesson care cred ca se potriveste foarte bine si relatiei dintre cele doua parti prezentate mai sus. Ma rog, dintr-o alta perspectiva. El spunea ca relatia dintre vanzator si client este ca aceea dintre un pescar si un peste. De foarte multe ori punctul de vedere al pestelui nu prea conteaza. Iar daca pescarul nu prinde nimic, atunci problema este momeala. Probabil, insa ar trebui intrebat pestele.
In cazul de fata problema e cine este pescarul si cine este pestele. Unii are zice ca pescarul este reprezentat de firmele care organizeaza evenimente insa problema e ca pestele musca de fiecare data indiferent de momeala. Atunci putem exclude chestia asta din start. Sa fie oare pescarul reprezentat de studenti? Hmm … dar atunci cine e pestele? Cine sa muste si ce momeala? Sau poate e vorba de mai multi pesti? Va las pe voi sa raspundeti la intrebarea asta.
It’s test time for me! :)) ECTS watch it!! 🙂
Organizare defectuoasa…macar bine ca ne-am primit diplomele…asteptam cu interes albumul de poze ..si chiar ne pare ff rau ca nu s-au putut vedea pozele bine de la momentul remember..
oricum daca e sa privim partea plina a paharului..una peste alta a fost un moment special incarcat de emotii, blitzuri si flori
nu-i chinui prea tare ;)). pacat de „erorile tehnice” care le-au avut unii colegi de ai mei cand au luat decizia cu firma care a organizat… cand esti lenes, esti. eh, poate ne invatam mine 🙂 have a cul day 🙂
@Dana: Nu stiu cine esti dar banuiesc ca nu esti nici pe departe cadru didactic ci mai degraba un reprezentat al unei firme care organizeaza astfel de evenimente care a gasit un prilej bun de a lovi concurenta. Daca ai remarcat din post, eu am evitat sa dau nume de firme si am sa fac asta in continuare. NU favorizez sau dezavantajez niciuna dintre aceste firme ci incerc doar sa-i determin pe studenti sa se implice mai mult si sa-si faca singuri cursurile festive. Asa cum eu am reusit cand eram student, la fel pot sa reuseasca si ei. Altfel, acest blog nu va fi folosit ca spatiu de balacareala publica. Din acest motiv comentariul tau a fost aprobat dar fara continut. Acest blog este despre subiecte si nu despre persoane sau firme. 🙂
cred ca era o mai buna comparatie ar fi intre peste si prostituata,firma angajata fiind si una si alta, ei au centrat ei au dat cu capul , una peste alta am avut curs festiv second hand,noroc cu unii domni si doamne profesoare care au mai destins atmosfera.
„Dupa razboi multi viteji se arata” Cam asa sare lumea acum in capul organizatorilor. Mono are dreptate cand zice ca trebuia sa ne organizam singuri. Si prin singuri eu inteleg doar cei 8 sefi de grupa si inca vreo 2-3 binevoitori. Si cam atat. Ca nimeni nu vrea sa raspunda si sa se implice, ca „au licenta”. De parca noi nu am avea. Pentru ca cei de la firma nu au fost profesionisti nu trebuie sa dati vina pe studenti. Si nu cred ca e cineva in masura sa spuna ca am fost lenesi sau ca a fost lipsa de implicare din partea noastra. Nu stie nimeni cate drumuri s-au facut si cat s-a vorbit la telefon pentru acest curs festiv. Deci liniste. Asa se intampla mereu. Toti arunca cu noroi. Sa organizeze cei care critica un curs festiv cap-coada sa vedem atunci ce mai zic…Pana atunci „liniste in sala”. Si in ceea ce priveste discursurile ale unor anumiti profesori nu se preta sa spuna acele cuvinte de fata cu parinti si invitati. Dar de acum asta e. PS: Mono, te rog sa aprobi acest comment.
chiar, asa de curiozitate, nu ai o inregistrare audio (macar) a discursului? poate suntem curiosi sa vedem ce-ai spus… eventual poti sa-l pui intr-o noua postare
@Iulian Lita: Discursul a fost pentru cei din sala. 😉
SuperAnk..”lenesi”? Altii mai au si alte activitati. Ia si apreciaza colegii care s-au zbatut cand tu stateai si te jucai pe facebook.
E normal sa dai un feedback, dar „lenesi” mi se pare total deplasat.
Nu a iesit perfect, asta este. Daca aveai pretentii mari ar fi tb sa te implici!
😛
@SuperGeorgel: Nu cred ca Anca a facut o trimitere la cei care au organizat. Cred ca mai degraba s-a referit la toata specializarea. Daca ai sa mai citesti odata comentariul ai sa-ti dai seama. In alta ordine de idei, blogul meu este despre subiecte si nu despre persoane asa ca te rog sa nu comentezi rautacios, altfel iti sterg comentariile.
Draga „SuperGeorgel”, din respect pentru dl Monoranu nu iti spun aici ce am de zis, in schimb, ti-am raspuns pe blogul meu, acolo unde ai insistat din nou cu comentariul tau. O zi buna.
Salut,
In 2007 nu ai vrut sa vii la E.C.T.S. si nu te iert! :)))
Cursul festiv e ceva frumos, un amestec dulce amarui, iti dai seama ca ai termintat facultatea, mai greu sau mai usor, ca ai scapat de restante, sesiuni, proiecte, de profii mai batrani si severi :p, esti fericit dar totodata trist ca nu o sa mai stai in camin, nu o sa mai cumperi bere cu punga de plastic, ca nu mai mergi la baut cu colegii, ca ,,trebuie sa-ti faci un viitor de-acuma si tu”, ca o sa trebuiasca sa fii pe picioarele tale si, in cazul meu, sa te obisnuiesti cu ideea ca hainele tale miroase a detergent cu levantica.
sa stii ca nu te iert….
astept replica
@Ionut
Nu te-a fortat nimeni sa te implici in organizarea cursului festiv si a banchetului. Daca nu voiai sa o faci, te retrageai, pur si simplu, si nu mai faceai comentarii despre cat de greu a fost. Sunt multi care vor sa culeaga laudele daca totul merge bine insa incep sa arunce cu maro daca lucrurile nu merg grozav.
Si inainte sa dai vina pe firma organizatoare, aceeasi firma a organizat si cursul festiv la Finante, unde, obiectiv vorbind, a iesit mult peste cel de la Marketing. Aceeasi firma, aceeasi oameni, insa alti studenti care s-au ocupat.
Daca esti in organizare si te doare la basca n-ai voie sa te plangi.
@Stef
Nu stiu cine esti dar imi dau seama ca nu ai fost de fata la cursul festiv de la Marketing sa vezi unde au fost problemele. Am fost si eu la cei de la Finante si am vazut ca a mers bine, bravo lor. Cum nu ai fost implicat in organizare la Marketing te rog sa nu mai dai vina pe cei care au muncit si nu poti face comparatii cu alte cazuri de organizare. Pana atunci numai bine, si „liniste in sala”! (dupa cum am mai spus).
eu as gandi situatia altfel, putin mai ironic …
Un tip mergea pe o poteca pe malul unui rau, si deodata zareste un pescar.
– Ba pescare, ce faci, merge treaba ?
– Merge Merge! ( Si hopa trage pescaru nostru un peste din apa )
– Brava ma pescare, ai prins unu mare si gras, iti hranesti toata familia cu el, asa-i ?
– Asa-i!
( Dupa 5-10 minute de stat in spatele pescarului, intreaba tipul pe pescar. )
– Ba pescare, si totusi nu vinzi si tu un peste, ca vad ca ai ceva captura pe ziua de azi ?!
– Pai dumneata n-ai prins nimic azi, ca vad ca ai ustensile bune ?
– Pescare! Din pacate nu, ca n-am gasit sa cumpar rame !!!
( Iar pescarul … ca si cum ar gandi ceva !! )
– Aaahaaaaaaa ! Pai hai ca-ti dau pestele asta mare si gras cu 50 de lei kila.
Tzac pac, ia pescaru nostru cantarul de mana decalat in plus cu vreo 2 kile.
– Pai pestele asta are cam vreo 5 kile, dar hai ca ti-l las la 4.
Fericit, omul scoate 200 de lei, plateste pescarului, ia crapul si pleaca acasa.
Ajuns acasa, omul nostru incepe sa prepare pestele, il curata de solzi, apoi il taie, strange matzele intr-un lighean si le arunca la caini. Curios din fire, pune pestele pe un cantar sa vada cat face pestele fara matze. Calibreaza cantarul, si stupefiat, omului nostru nu-i vina sa creada ca pestele are doar 1 kilogram!