In fiecare an ma enervez pe studentii de la marketing pentru ca sunt din ce in ce mai delasatori. Si delasarea asta devine apasatoare pentru mine fiindca stiu cum erau cei din promotiile anterioare. Vremuri bune in care aveam studenti ce doreau sa faca lucruri, sa se implice, sa creasca, sa-si vada numele pe ceva.
Trag concluzia ca e o problema de motivare. Ma gandesc insa ce anume ar putea sa-i motiveze pe niste tineri aiuriti din cale-afara care viseaza cai verzi pe pereti si printi si printese. Sistemul Bologna pregateste tehnicieni, oameni de executie si cu toate acestea toti se viseaza manageri, creativi si planneri prin agentii sau cine mai stie ce PR-isti.
Ceea ce nu inteleg ei este ca odata terminata facultatea vor ajunge in pozitii de juniori si ca vor face tot „munca de jos” aceea de care fug atat de mult. Mai ciudat e ca in ultima vreme sunt preocupati de problema angajarii insa refuza joburi pe vanzari, refuza internship-uri cu program fix si refuza sisteme de plata pe baza de comision. Toti vor salariu fix, job de birou daca se poate si cu multe pauze.
Imi pare rau, N-AVEM! Si pentru fandositi cocolositi ca majoritatea dintre voi dragi studenti la marketing, nimeni nu are. O sa ajungeti sa va plangeti pe la colturi ca n-aveti joburi si ca peste tot vi se cere experienta. Pai cum sa castigi experienta daca tu refuzi pe banda rulanta toate oportunitatile care ti se ofera.
In final, revin la problema initiala. Care e motivatia potrivita pentru voi? Pana acum ceva timp eram tentat sa spun ca banii pot motiva pe oricine insa acum nu mai sunt de aceeasi parere. Cred ca singura motivatie care functioneaza este certitudinea. Jobul de care spuneam mai devreme, cu salariu fix chiar si daca e mizer, fara prea multe batai de cap. Si viata trece!
Din nou ne pare rau dar N-AVEM! N-avem nevoie de oameni comozi, nesiguri si plafonati. Avem nevoie de oameni cu motivatii clare, oameni care stiu ce vor si care vor sa creasca prin orice mijloace. Avem nevoie de oameni cu obiective clare, oameni organizati si oameni carora nu le e frica de munca. So get the f..k motivated and wake up!
Cred ca nici sistemul care a precedat Bologna nu scotea manageri pe banda rulanta, ci tot oameni de executie (in prima instanta, normal). Orice proaspat absolvent va incepe de pe treapta de jos pentru a-si construi o cariera. Iar sa zici ca dorinta unui student de a avea un salariu fix care sa-i confere (falsa, sa fim seriosi!) certitudine il face un fandosit cocolosit, e putin prea mult. In plus, studentii de la marketing nu cred ca sunt facuti numai pentru joburi din vanzari, pentru internship-uri neplatite si pentru plata prin comision. Ca daca e asa… fir-ar! Mi-am ales total eronat drumul in viata.
@Oana Navodaru: Am rupt vreo 2 perechi de adidasi facand merchandising moca la Ursus si dupa aceea am prins un job pe vara cu comision si nu mi-a stricat. M-a facut sa-mi doresc mai mult si niciodata nu mi-a parut rau ca am incercat. Problema e ca acesti tineri nu incearca. Si don’t get me started vis a vis de asteptari versus competente…
Tu esti unul. De ce presupui ca in sute de studenti nu exista un altul (minim!) la fel de motivat ca si tine? Si acum, despre asteptari vs. competente…ce sa spunem? De ani de zile profesorii se plang de calitatea studentilor, insa ce masuri se iau in aceasta directie? Cum s-a schimbat sistemul in asa fel incat sa puna piedici ratatilor si sa incurajeze performantele?
@Oana Navodaru: Nu vreau sa arunc mata moarta in ograda altuia dar o s-o fac pentru ca asta e realitatea. Sistemul este prost facut inca din invatamantul pre-universitar si stii bine asta. Cum ajung sa ia bacalaureatul toti agramatii si oligofrenii? Invatamantul universitar de stat functioneaza ca peste tot in lume, intra cine vrea si iese cine poate iar prostia si lenea se platesc. Pacat insa ca partea cu platitul e prost inteleasa. No further comment on that topic pls. Discutam in privat despre subiectul plata. In alta ordine de idei, in toate promotiile au fost uscaturi insa acum procentul lor este covarsitor si din pacate nu avem ce sa facem. Am incercat sa aplicam corectii prin note insa rezultatul a fost scaderea numarului de studenti, vezi cazul promotiei de dupa voi de la ASM. Pentru mine nu-i o problema, dar vezi tu, nu sunt singur aici si iarasi iti explic mai mult in privat despre asta, dar cred ca stii si tu prea bine unde vreau sa bat.
Apropo, ca later edit, ma enervez cu atat mai tare cu cat stiu ca sunt studenti care fac internship-uri neplatite, si accepta joburi pe comision fara sa umble dupa certitudini si visand apoi marea cu sarea. Din pacate aceasta categorie se gaseste din ce in ce mai putin printre studentii de la marketing. E rusinos ca nu sunt in stare sa-si organizeze nici macar propriul curs festiv, un eveniment banal dpdv al organizarii in timp ce la universitatea tehnica nici nu se pune problema organizarii de catre cineva din exterior. WTF?
Cum sa fii motivat cand vezi ca parintii tai si cei din jurul tau, „produse” a acestui sistem, s-au chinuit toata viata sa se scoleasca si sa invete, si o data cu criza au inceaput sa se afunde.
Cum sa fii motivat cand vezi ca ‘baietii destepti’ fac bani usor prin diverse „combinatii” – si le merge! Cati nu lasa moralitatea de-o parte cand au buzunarul gol.
Asa iti pierzi respectul.. pentru autoritati, pentru cei de la conducere etc. Nu este numai marea criza ci si marea depresie. De ce am fi motivati sa terminam o scoala, o facultate cand mai costa si o gramada de bani si sfarsesti cu o bucata de hartie fara valoare.
Foarte bine punctat articolul Adrian. Eu unul nu am fost un student model si sunt unii profesiori de la FEAA care pot confirma asta. Dar cu toate astea, am stiut ce vreau de la viata. Nu am ajuns director, nu sunt cel mai bun dar lucrez in marketing. Mi-am dat seama ca un internship o sa ma ajute sa am un prim contact cu un mediu de lucru intr-o companie. Am inteles ca o experienta de NGO este totdeauna bine vazuta si de asta am intrat in AIESEC. Am avut joburi si de vanzari fara remuneratie, am facut si promotii samd.
Vorbesc ca un batran, dar cred ca problema vine din mai multe perspective:
– nu cred ca sistemul Bologna ajuta studentii sa devina buni profesionisti. Cum poti sa alegi o specialitate, care o sa fie mai mult sau mai putin meseria ta, daca nu ai gustat din ea? Pai eu am facut marketing si am stiut ca asta vreau sa fac;
– nu sunt dispusi sa incerce. Toti vor joburi din prima platite si nu vor sa experimenteze pe GRATIS. Toti vor bani – bani – bani;
– nu vor sa incerce o experienta de NGO. Nu zic sa incerce AIESEC, poate fi orice altceva. Dar o experienta de NGO, te ajuta sa faci altceva si pe langa facultate;
– toti se vad Directori dupa ce termin facultatea.
Cam atat am vrut sa spun! 🙂
Later Edit: @Oana: deabia acum am citit comentariile de mai sus. Este o vorba care mie imi place mult: facultatea e facultativa. Studentii vin in facultate cu mentalitatea din liceu unde profesorul tragea de elev sa treaca clasa.
In facultate trebuie sa fii destul de destept si open-minded ca stii ce sa faci. FEAA are o biblioteca foarte tare, poti citi putin de acolo. Eu am descoperit-o deabia in anul 4, cand am avut licenta.
M-am bucurat si m-am infricosat cand am citit ce ai scris, pentru ca pe ici, pe colo ma regasesc si eu cu viziunile mele din primii ani de facultate, cand nu concepeam sa muncesc fara sa fiu platita. Ma bucur insa ca ai spus toate astea pentru ca lipseste feedback-ul sincer din partea profesorilor. Desi cei care nu se vad asa cum sunt nu vor vedea dincolo de cuvintele tale, iar cei care isi dau seama cu adevarat de ce e important ca studentii sa se trezeasca sunt cei care s-au trezit deja. Si ai dreptate sa spui ca totul incepe de la invatamantul preuniversitar, nu arunci mata moarta in curtea altuia, pentru ca profesorii au intrat intr-un soi de letargie mai ceva ca elevii, iar parintii nu vor sa-si vada odraslele asa cum sunt ele cu adevarat: dezinteresate, fara pic de cultura, fara vointa si fara perspective, uneori de-a dreptul neinzestrate.
Nu studiez la FEAA si deci, nu stiu cum sta treaba cu feedbackul profesorilor la voi, dar din experienta proprie pot spune ca uneori, este nevoie sa ni se spuna verde in fata ca nu suntem asa de capabili, informati sau inteligenti precum ne credem. 🙂
Direct la suflet mi-a mers articolul. Lipsa asta de motivare, de indrazneala, lipsa chefului de a munci pe branci ca te vezi realizat ma scoate din sarite si pe mine zilele astea. Am fost studenta la marketing si da ma visam si ma visez candva avand un nume scris pe un proiect important, pe o realizare semnificativa. Visam la asta insa nu in sensul ca imediat dupa absolvire ma si vedeam manager marketing sau cu cardul de firme de publicitate asteptandu-ma la usa in vederea angajarii. Am inceput de undeva mai de jos acum aproape doi ani. Desi pe cartea de munca scria referent marketing in responsabilitatile mele intrau mai mult sarcini de secretariat precum preluarea delegatilor, vizita si prezentarea fabricii, ba o situatie statistica, ba trimis faxuri. Treptat insa, prin munca si tinandu-ma si de carte, cautand sa invat tot mai multe in domeniu am reusit sa avansez treptat, sa imi bag nasul prin mai multe lucruri astfel incat de la o secretara amarata am ajuns manager proiect, responsabil marketing in cadrul unui proiect european si acum am ajuns intr-o multinationala de renume. My point trebuie doar sa vrei, sa nu te tatonezi de limite, sa te dezici de chestia aia tipic romaneasca „las-o ba ca merge asa” si sa fii dispus sa muncesti mult, sa stii ca pentru a ajunge sus tre sa incepi de jos caci niciodata nu o sa atangi un varf daca nu incepi prin a urca de la poalele muntelui. Poate cat esti student nu iti dai seama de importanta poriectelor pe care trebuie sa le faci, poate nu realizezi cat de benefic e sa te implici si in activitatile pentru care nu e musai sa primesti nota. Asta o realizezi abia un pic mai traziu cand privind in urma vezi ca ai ratat ceva sanse (de afirmare, de a invata ceva nou, de a aplica ce stii din punct de vedere teoretic).
@Danifeld Super! Suntem neam de autodidacti! Nu inteleg pe deplin „@Oana” din comentariul tau, nici contra(?)argumentatia la ce am scris eu, dar apreciez ca ai vizitat biblioteca pe dinauntru. E frumoasa.
E replica la ce ai spus tu: „De ani de zile profesorii se plang de calitatea studentilor, insa ce masuri se iau in aceasta directie? „
Si eu am fost la MK si pana in anul 3 nu cred ca m-a pasionat asa mult … dar din anul 3 totul se schiba si am observat-o cu primul job.. notiuni minime de mk .. contabilitate .. pt care a trebuit sa reiau cursurile din primul an .. asa ca apucati-va de citit si invatati daca vreti sa aveti un job in marketing, dar nu numai toate facultatile te indruma spre un job , spre un viitor.
Lipsa de motivare vine din realitatea de astazi … foarte rar se mai promoveaza munca si priceperea, peste tot este in functie de plic sau pile.
Intotdeauna cu trecerea timpului ai impresia ca lucrurile stateau mai bine in trecut. Cel mai bun lucru pe care il poti face e sa fii un model de urmat.
Ca studentii nu mai vor munca de jos.. Nu e nimic rau in asta, ba din contra, evoluam. Iti recomand The End of History and the Last Man de Francis Fukuyama pentru a intelege mai bine fenomenul.
Nu te mai enerva, nu face bine la inima 🙂
Sunt de acord ca exista oameni care ar putea sa aiba mai multa aplecare spre job-uri care sa le asigure doar CV-ul si experienta necesare ca sa acceseze mai tarziu ce au visat din start. Dar…
Ar putea sa fie o deschidere mai mare si din partea companiilor care vor accepta oameni pe posturi. Companiile ar putea sa organizeze internshipuri din care sa selecteze o baza de viitori candidati. Companiile ar putea sa lanseze din cand in cand o lista cu „must”-uri. Noi ne dorim, noi va acceptam daca, etc. Cand ai 19-20 de ani si vrei sa alegi o cariera, de ce trebuie neaparat sa treci aleator prin experiente umilitoare ca sa afli peste 10 ani ca puteai sa faci altfel, nu mai simplu, ci mai sigur din punct de vedere al atingerii scopului. Cate companii au un plan de cariera? Vina e mereu pe la jumatate, adica sunt de acord si cu tine, da’ sa nu scapam si alte aspecte importante din context.
Cum sa mai inveti,sa progresezi atunci cand vezi oameni care se angajeaza fara sa aiba macar un minim de cunostinte in diverse domenii?Realitatea de acum reprezinta o lipsa de motivare pentru unii.
@Cristi: S-ar putea sa te superi pe mine dar filosofia ta e identica cu cea a studentului care-mi bate mie la usa si ma intreaba de ce el a luat 7 cand colegul lui a luat 8. Nu e ok, trebuie sa te preocupe ceea ce faci tu, nu ceea ce fac altii din jurul tau. E drept ca e frustrant dar daca stai si plangi in pumni ca ti-au luat-o altii inainte ramai cu frustrarile. Important e sa cauti oportunitati si sa demonstrezi ca esti mai bun. Si ca sa parafrazez un vechi slogal al celor de la Adidas care mi-a marcat copilaria iti zic ca „daca vrei cu adevarat poti” si nu trebuie neaparat sa porti Adidas Torsion! 😉
Bine punctat Mono.
Pe vremea mea… lucrurile stateau cu totul diferit. Multi dintre cei care eram la marketing cautam sa aducem plus valoare cunostintelor teoretice acumulate in facultate. Si atunci se cerea experienta inca de cum terminai facultatea, iar singura modalitate de a acumula aceasta experienta era voluntariatul sau activarea in ONG-uri.
Trebuia sa ai ceva in plus fata de colegii tai. Uite asa am activat toti cei 4 ani de facultate in Liga Studentilor Economisti, iar in ultimul an am inceput sa si lucrez ca receptioner. Imi placea sa ma laud ca lucrez in PR :).
Si uite ca m-a ajutat. Dupa nici un an de la terminarea facultatii am prin un post foarte bun in Ab Plus unde am invatat foarte multe si am luat si bani frumosi pentru asta. Iar de atunci trendul a fost ascendent.
Studentii de astazi trebuie sa inteleaga ca numai prin munca vor putea sa ajunga acolo unde vor. Nimic nu vine de-a moaca – poate penalizarile. Ca sa ajungi in top trebuie sa muncesti, sa te zbati si poate reusesti.
Daca urmezi specializarea de marketing nu inseamna ca vei avea un job banos…
Problema motivatiei inca ma urmareste! e singurul lucru care imi omoara tot chefu.