Marti si joi echipele romanesti de fotbal implicate in competitiile europene au avut meciuri. Unele au castigat, altele au pierdut mai mult sau mai putin rusinos. Si chestia cu rusinosul este valabila si in cazul invigatoarei dintr-un anume meci. Rezultatele de pe teren nu m-au surprins foarte mult, poate doar cel al CFR-ului care nu credeam ca ar putea avea forta sa revina de la 0-1 in conditiile in sicargur ca e nu jucasera mare lucru pana la primul gol iar dupa pareau ca se scufunda si mai rau.
Totusi nu scriu acest post pentru ca vreau sa comentez strategia echipelor din teren sau sa atrag atentia asupra jocului slab, nepasarii jucatorilor sau prostiei conducatorilor. Sunt destui altii care fac deja asta si au si nume consacrate. Eu doar vreau sa fac un mic studiu de caz, o comparatie intre ceea ce se intampla in clubul de fotbal in general dpdv fotbalistic si ceea ce se intampla in asa-zisul departament de marketing. Sunt sigur ca toata lumea e de acord ca exista o legatura foarte importanta intre cele doua aspecte.
Asadar, pornind nu mai departe de ultimul meci de aseara, cel dintre SC Vaslui si Inter Milano putem remarca diferenta de talie intre cele doua cluburi prin cele doua pagini de facebook ale acestora. Primul club, SC Vaslui are o pagina cu 5234 de fani in momentul scrierii acestui post. Normal, Inter Milano, un brand international are in jur de 1.650.000 de fani si asta doar pe pagina oficiala pentru ca pe langa aceasta mai sunt inca vreo cateva pagini create de suporteri din diferite colturi ale lumii.
Bun, numarul de fani este oarecum irelevant, este direct proportional cu marimea brandului si e normal ca SC Vaslui sa aiba mult mai putini. Totusi, daca deschidem cele doua pagini si urmarim activitatea editoriala observam deja diferente de la cer la pamant. La Vaslui, totul se opreste inainte cu cateva ore de meciul de la Piatra Neamt. La Inter, exista postari in care sunt prezentate echipele, apare o poza de pe stadionul Ceahlaul, apoi de fiecare data cand se marcheaza, cand e fac schimbari, etc. E clar ca in delegatia celor de Inter este si un social media freak inarmat cu un laptop si o conexiune la internet care are acces la informatii si e mereu pe faza. La Vaslui nici nu sunt sigur ca e pagina oficiala pentru ca se numeste FC Vaslui in timp ce clubul se cheama de fapt SC Vaslui.
Poate n-am ales cel mai bun exemplu, poate diferenta e prea mare. Mergem la echipele fanion ale Romaniei, Steaua Bucuresti si Dinamo Bucuresti. Prima are aproape 200.000 de fani, a doua putin peste 100.000. Paginile lor sunt destul de bine facute dar update-urile nu sunt tocmai la zi. Doar Dinamo are ceva imagini de la meciul de aseara. Altfel, sunt informatii clasice pe care probabil le gasim si pe site-urile celor doua echipe. Nu foarte multe interactiuni, nu foarte multe raspunsuri.
Facem un salt si ajungem in zona efectelor. De fapt scopul oricarei echipe este de a face bani si banii vin din cateva directii importante pe care le stim. E vorba de recompensele pentru participarea in cupele europene, drepturi de televizare a meciurilor, transferuri si banii proveniti de la suporteri. Din pacate la noi banii proveniti de la suporteri reprezinta doar bilete si abonamente. Prea putini bani vin din merchandising si alte activitati. Steaua a incercat timid sa lanseze o gama de produse insa fara succes pentru ca nu au facut niciun fel de research inainte. Apoi si-au inchis divizia de merchandising si cu asta basta.
Si acum sa vedem ce inseamna lipsa aceasta totala de preocupare in ceea e priveste marketingul pentru suporteri. Inseamna cateva milioane de tricouri, fulare si alte articole cu insemnele clubului nevandute, adica cateva zeci de milioane de euro anual pierduti. Gigi a zis ca nu merita, ca mai mult cheltuie decat castiga si a inchis. Pentru cateva milioane acolo … pfff mai conteaza. Din pacate nu inseamna doar acele milioane de euro, inseamna si respectul din partea suporterilor, posibilitatea de a-ti exprima simpatia fata de echipa, satisfactia de a celebra o victorie, de a marca un moment important din istoria clubului, de a colectiona cateva obiecte cu inseamnatate spirituala enorma. Si de asemenea de a implini si completa venirea la stadion cu imbracarea tricoului cu numele si numarul jucatorului preferat.
Mostenirea din tata in fiu a tricoului si fularului si a locului pe stadion sunt lucruri pe care noi nu le vom avea niciodata. Nu avem traditia aceasta si nici n-o putem cultiva. Acest lucru nu inseamna ca nu putem insa vinde tricouri, fulare, brelocuri, cani, compleuri, sosete, cravate, mingi, ceasuri si cine mai stie ce se poate personaliza in lumea asta. Si de asemenea nu inseamna ca nu exista oameni care le-ar cumpara. Probabil nu ar fi milioane de la inceput insa cu timpul si cu strategia potrivita se poate ajunge si acolo. Noi n-avem insa rabdare. N-avem rabdare pentru ca ni s-au luat zeci de ani pe care vrem sa-i recuperam peste noapte si gresim. N-avem rabdare si din pacate in loc sa castigam, pierdem.
Ma opresc aici, devin prea subiectiv si nu e cazul. Spun doar atat, marketingul nu se face cu blaturi ca nu te crede nimeni.
Scrie un comentariu!