Ieri am fost la PR Tea, editia a 9-a, editie dedicata bloggingului avandu-i ca invitati speciali pe Vali Petcu (Zoso.ro) si Andrei Butnarasu (Trendymoldavian.ro). S-a discutat despre evident despre blogging si intrebarile din public au venit in special pe linia „trebuie sa am blog – ce sa scriu pe el – care sunt regulile” insa in realitate concluzia pe care am detectat-o a fost „fac pe mine de frica sa-mi fac blog ca poate ma fac de rusine si rade lumea de mine”. Toata lumea vrea sa aiba succes dar s-o arda safe. Adica ceva de genul „domnu’ blogger de succes, spuneti-mi si mie regulile de urmat in asa fel incat sa-mi fac un blog pe care sa scriu chestii super tari si sa nu rada lumea de mine”.
Dragi studenti PR-isti, blogul nu e pentru cine nu are nimic de spus. Cand stii ca ai ceva de spus? Aaaaa, de fapt aici e spilul, cheia si lacata. Pai nu stii. Dar te-apuci de scris si daca vezi ca sunt oameni care vin si te citesc, iti pun la indoiala opiniile si discuta cu tine atunci inseamna ca ai ceva de spus. Daca nu te asculta nimeni si nu-ti comenteaza nimeni articolele atunci inseamna ca n-ai nimic de spus si ceea ce produci nu e altceva decat zgomot. Vorbesti dar nu spui nimic. Totul este sa intelegi asta mai repede decat sa intelegi ca de fapt pierzi timp. Eventual poti sa mai incerci schimband subiectele despre care scrii. Daca nici asa nu merge mai bine te lasi.
Zoso spunea ca pentru un student la PR e bine sa se apuce de scris. Sau macar sa incerce. Sunt de acord doar cu a doua parte. Nu e necesar sa ai blog daca vrei sa lucrezi in comunicare. Poate pentru un student la jurnalism e un must have dar pentru unul la comunicare nu cred. Comunicarea de marketing in special e seaca, searbada si urmareste niste reguli clare. Oricat de mult ai vrea sa faci sa para altfel, in esenta e acelasi lucru. Asa ca bloggingul nu te ajuta prea mult, there’s no room for creativity. Daca vei lucra cu bloggeri poate te va ajuta sa stii ce si cum acestia dar pentru asta nu trebuie neaparat sa fii si tu printre ei. E suficient doar sa-ti faci treaba si sa fii atent/a.
Asa ca dragi studenti de la comunicare, daca nu aveti ceva de spus nu va faceti bloguri. Dar nu veti sti niciodata pana nu incercati, nu? Si nu, nu exista niste reguli de succes care sa fie valabile pentru toti. Te dai cu capul de pereti si daca te doare renunti. Asadar scrieti, nu faceti doar zgomot!
Sursa foto: www.ti.com
Pentru mine a face un blog inseamna a intra in categoria trolls (see you Don’t feed the trolls and Scene Queen), sa fiu unul ori atrag pe altii. Daca am ceva de spus scriu o carte.
Mi-am facut si eu blog … am 20-30 de cititori din care 80% fortati de sentimentul de vinovatie venit din prietenie, 15% curiosi sa vada ce prostii am in cap si 5% veniti din greseala… adica au dat click din greseala pe fb. Nu spun nimic important acolo din punctul meu de vedere si nici nu ma straduiesc ci doar imi exprim gandurile fara sa ma intrerupa careva. Cred ca toti avem ceva de spus… in principiu, iar calitatea sau cantitatea a ceea ce avem de spus, mai ales calitatea depinde de numarul de oameni care gandesc ca noi, aia de avem blog. Ideea e sa ajungem la ei. Ma gandesc ca exista pe net un blog despre lene, dar despre o lene crunta, aproape catatonica, letargie maxima… ma gandesc cam ce provocare e sa ajungi la cititorii carora le e lene sa deschida calculatorul sau mai ales ce provocare e sa scrii, ca de… lenea-i mare.