Articolul de fata face referire la articolele aparute intr-un cotidian local ce preia un studiu publicat de realitatea.net aici. Nu vreau sa aduc in discutie veridicitatea studiului sau alte aspecte privind relevanta sa, metodologia folosita etc. Cel putin nu deocamdata. Important e ca au aparut aceste informatii si ca au fost preluate, ce-i drept cam din context, si ca ele fac trimitere la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi ca fiind una care produce pe banda rulanta absolventi care vor deveni in scurt timp someri. Sa zicem, asa cum am invatat la fizica sau la matematica (daca tot vorbeam ieri de scoala de moda veche), ca avem urmatoarele date ale problemei.
Se dau: articole in presa locala ce denigreaza si ponegresc imaginea institutiei de invatamant mentionate, studiu indoielnic aparut pe site-ul trustului de presa mentionat, context nu tocmai favorabil universitatii datorita altor articole aparute privind criza de lichiditati cu care se confrunta institutia, posibile greve ale angajatilor si chiar studentilor, iminenta apropiere a admiterii si necesitatea elevilor de liceu si parintilor de a se informa la care se adauga conjunctura economica locala si nationala in care se vorbeste despre somaj in crestere, salarii in scadere etc.
Se cere: sa se rezolve criza de imagine aparuta.
Rezolvare: (textbook material)
1. Posibile cauze care au condus la aparitia crizei (articolelor).
a. concurenta – universitati concurente cu perspective destul de sumbre in ceea ce priveste iminenta admitere de peste o luna.
b. ziarele – Nu putem blama cotidienele locale pentru scrierea de articole de acest tip. Cererea pentru „titluri” de tip can-can/soc este din ce in ce mai mare si aici ziarele nu fac altceva decat sa se pozitioneze pe ceea ce doreste consumatorul.
c. situatia din piata – ipotetic vorbind ar putea fi si cifre din piata care sa arate ca cererea pentru absolventii facultatilor respective este in scadere, dar mi-e teama ca nu ne putem baza pe ele, studiile nefiind de incredere.
2. Stakeholderi implicati
a. studentii – cei care deja urmeaza cursurile diferitelor facultati din cadrul UAIC isi pot pierde increderea in programele pe care le urmeaza (vezi discutiile care au deja loc pe grupurile de facebook).
b. absolventii de liceu (cei care vor lua bacul) – se informeaza deja asiduu in ceea ce priveste optiunile pe care le au dupa ce vor lua bacul (daca il vor lua).
c. parintii elevilor de liceu (in speranta ca acestia din urma vor lua bacul) – se informeaza in perspectiva despre sansele de angajare pe care le au copiii lor, legitim de altfel.
d. angajatorii – pot desprinde din context faptul ca absolventii institutiei sunt slab pregatiti si ii pot respinge la angajare inca din faza de triere a CV-urilor.
e. profesorii – isi pot pierde interesul ca urmare a scaderii implicarii studentilor
3. Consecinte posibile pe termen scurt
a. numar scazut de elevi inscrisi la concursul de admitere in facultatile institutiei implicate.
b. scaderea/pierderea interesului studentilor ce urmeaza deja cursurile facultatilor din institutia implicata.
4. Consecinte pe termen lung
a. pierderea absolventilor de liceu de calitate care se pot orienta catre alte institutii de invatamant concurente si mai bine vazute.
b. scaderea interesului pentru programele de master.
c. disparitia unor specializari/facultati.
d. scaderea finantarii universitatii.
e. diminuarea bazei de specialisti pe care ii produce universitatea in fiecare an.
f. alte consecinte.
5. Posibile strategii pe termen scurt
a. negarea – dezmintirea faptului ca ar fi vorba de o criza. Dovedirea cu argumente ca absolventii isi gasesc locuri de munca pe specializarile terminate si ca integrarea in campul muncii se realizeaza intr-un procent ridicat. Stiu ca exista astfel de studii realizate cu prilejul intocmirii dosarelor de acreditare ale specializarilor, cel putin la FEAA. Plauzibil de aplicat si cu sanse mari de reusita (cititi motivul la urmatoarea strategie).
b. atacarea acuzatorului/surselor – nici aici n-ar fi greu de rezolvat. Nici trustul de presa mentionat, nici coditienele locale nu sunt cele mai credibile surse de informare si nici nu detin o reputatie foarte buna sau relevanta in ceea ce priveste materialele publicate cu privire la institutii de invatamant. De asemenea, istoricul aparitiilor numelui institutiei in publicatiile respective poate aduce in discutie un posibil caz de stalking mediatic. Mai sunt si alte motive. Impreuna cu prima strategie reprezinta cele mai bune alegeri in crizele de tipul celei de fata (statistic vorbind, prin aplicarea acestora s-au obtinut cele mai bune rezultate, nu e doar teorie).
c. tapul ispasitor – presupune scoaterea in fata a unui vinovat. Nu cred ca se poate aplica in cazul de fata.
d. autojustificarea/minimalizarea – se incearca minimalizarea efectelor si se admite problema dar nu la nivelul aparut in presa. Plauzibil de folosit, neindicat totusi, se poate interpreta o asemenea pozitie.
e. reamintirea, compensarea, multumirea si scuzele – nu se aplica in cazul de fata, stakeholderii implicati nefiind actionari.
6. Posibile strategii pe termen lung (nu aduc rezultate pentru cazul in cauza dar folosesc in cazul altor crize posibile)
a. realizarea de parteneriate strategice cu media ieseana – chiar daca nu ti-i poti face pe toti aliati, e bine sa ai macar cativa care-ti stau alaturi. De preferat ar fi sa fie cei mai credibili.
b. planificarea rezolvarii crizelor ulterioare pe baza de scenarii posibile – ajuta enorm in conditiile in care probleme de acest tip nu apar peste noapte. Sunt necesare studii permanente cu privire la modificarile care apar in structura factorilor ce influenteaza activitatea institutiei.
c. implementarea unui sistem mai bun de comunicare interna – atat in ceea ce priveste studentii cat si profesorii. Momentan se exprima pareri pe retele de socializare si are loc un dialog, pe alocuri destul de violent, intre cele doua parti implicate care fac parte totusi din aceeasi institutie.
d. crearea unei comunitati mai bine legate – studentii trebuie sa fie mandri de faptul ca studiaza la UAIC si sa riposteze in interiorul comunitatii la adresa acestor articole defaimatoare. Exista premise, un studiu simplu al dialogurilor mentionate mai sus arata ca sunt studenti care pot fi oricand ambasadori ai UAIC si ca parerilor lor sunt apreciate de o majoritate interesanta. Sunt pasi in aceasta directie, pagina de facebook a UAIC avand peste 25.691 de fani din care cred ca peste jumatate sunt studenti activi, pacat ca postarile sunt rare si nu prea exista reactii (591 are talking about it, adica aproximativ 2,3% mult sub limita satisfacatoare de 5%, ca sa nu mai vorbim de cea „fair” de 10%).
Pasii nu sunt simpli, nu va faceti iluzii, e de munca aici. Dar se pot obtine rezultate bune. Mai bune decat printr-o tacere si asteptare care pe termen lung pot conduce la erodarea imaginii unei institutii care este pana la urma cea mai prestigioasa universitate din Romania. Nu vreau sa-mi exprim in acest post o parere vis a vis de continutul articolului aparut, nu judec ziarele pentru ce scriu si nu pot sa le raspund eu oficial in numele universitatii. Ma ingrijoreaza ca absolvent al acestei universitati, ca profesor si angajat al universitatii si ca viitor parinte poate, lipsa de reactie a institutiei in conditiile in care aceasta este atacata constant si incisiv in media. Sigur, si lipsa de reactie poate fi considerata o strategie dar e a naibii de periculoasa pe termen lung.
Sursa foto: www.under30ceo.com
Nu contest ideea articolului, aveti dreptate in mare masura. Insa cu fiecare articol pe care il publicati despre universitate am senzatia ca in calitate de membru al acestei comunitati sunteti inca nefamiliarizat cu modul in care functioneaza aceasta institutie. Cat despre componenta de social media, cred ca ar trebui sa transmiteti acelasi mesaj si la universitati precum Oxford sau Harvard, se pare ca si ele se confrunta cu aceeasi problema.
@Alexandru Grigoras: Pai stii de ce nu stiu, pentru ca nici comunicarea interna nu functioneaza asa cum ar trebui. Iar despre problemele pe care le au Oxford si Harvard … ma scuzi dar nu ne putem compara. E diferenta uriasa de pozitionare/notorietate/public/produs/finantare/taxe/you name it! La cat de mult se ia dupa can-can lumea in RO, nu cred ca ne permitem sa adoptam strategia tacerii si indiferentei.
Tocmai pentru ca nu ne putem compara cu ei la capitole precum pozitionare/notorietate/public/produs/finantare/taxe se pare ca ne comparam la procentele pe care le invoci in articol. Universitatile au un specific aparte in ceea ce priveste comunicarea in social media, nu pot fi comparate cu brand-uri comerciale. Iar comunicarea interna e o chestiune de bucatarie, nu de mediul public.