Am avut ocazia sa urmaresc in decursul ultimilor 10 ani mai multi speakeri motivationali vorbind despre antreprenoriat. Pe unii i-am ascultat chiar foarte atent. I-am urmarit in timp, i-am vazut adunand din ce in ce mai multi urmaritori, adepti, admiratori etc. Bravo lor. I-am vazut evoluand de la discursuri in care li se impleticea limba in gura, pana la „show-uri” facute in fata unor sali cu 100+ oameni care le sorbeau povestile. Din nou bravo lor. Evident, sunt si cazuri mai putin fericite, cu oameni care n-au evoluat deloc si carora inca li se mai impleticeste limba in gura si ii trec toate transpiratiile atunci cand cineva ridica mana din sala sa arunce o intrebare. Postul acesta nu este despre acestia din urma.
Postul acesta este despre ceilalti. Cei carora le merge gura si mintea. Cei care reusesc sa adune an de an mii de tineri sau mai putin tineri, romani dornici sa afle cele mai ascunse secrete ale antreprenoriatului. Am fost mereu curios sa aflu ce mai spun pentru ca intr-un fel concuram cu ei din pozitia mea de lector. Doar ca pentru mine a fost intotdeauna mai comod. Nu trebuia sa adun mii de oameni, erau in fata mea by default. Simplu, confortabil dar apasator intr-o oarecare masura. Cel putin pana acum cativa ani, cand studentii inca mai aveau asteptari de la profesori, inca mai vroiau sa invete ceva, inca mai intelegeau de ce sunt la facultate.
Antreprenoriatul n-a fost niciodata punctul meu forte si m-am simtit intotdeuana aiurea cand a trebuit sa vorbesc despre asta. Am constientizat demult ca nu voi fi un antreprenor de succes, in adevaratul sens al cuvantului, asa ca m-am multumit sa raman educator, consultant, sfatuitor, tipul ala care nu poate sa faca si ii invata pe altii. M-am ferit sa le vorbesc studentilor despre antreprenoriat pentru ca nu prea stiam mare lucru despre asta. Cam la fel cum nici speakerii despre care va vorbesc nu prea stiu. Diferenta dintre noi este ca ei n-au retineri. M-am rezumat la cele cateva lucruri pe care stiu cu adevarat sa le fac, bucatele mici din marketing pentru care oameni si companii mi-au cerut sfaturile si expertiza. Poate unii ar spune si ca a fi consultant e tot un soi de antreprenoriat dar eu nu cred asta. Sunt ceea ce numim un tip cu o profesie liberala.
Stiu insa un lucru si m-am convins de el in timp. Antreprenoriatul, la fel care orice altceva de altfel, nu se invata la conferinte, workshop-uri sau alte evenimente similare. Si nici de la universitate. Antreprenoriatul se invata facand. Gresind, pierzand, dandu-te cu capul de pereti, luand tepe, castigand, bucurandu-te si pierzand iar. Cam la fel ca si fotografia. Nu ai nevoie de o mie de carti, ci doar de manualul de utilizare al aparatului ca sa incepi. Important e sa pui aparatul la ochi si sa apesi declansatorul. Asta inseamna sa faci. Apoi vezi daca esti bun, corectezi ceea ce nu e bine, mai pui mana pe manual, mai apesi iar si pana la urma ai sa inveti. Abia dupa aceea poti sa mai citesti carti, sunt importante, dar numai combinate cu practica.
Probabil o sa-mi sara destui in cap dupa articolul acesta dar ma simt nevoit sa-l scriu. Tinerii sunt vulnerabili si sunt foarte usor de influentat. Sa nu ma intelegeti gresit, sunt 200% adeptul antreprenoriatului dar la fel de mult sunt si 200% pentru consiliere si educare corecta. Hai sa nu mai spunem mereu ca e usor sa fii antreprenor, ca e aiurea sa muncesti pentru altii, ca oricine poate sa faca si sa dreaga daca isi pune mintea la treaba. Nu e asa. Sunt oameni care nu sunt facuti sa fie antreprenori, vezi cazul de fata. Hai sa nu le mai poluam saracilor tineri mintile cu chestii de gen „easy stuff” pentru ca de asta nu mai vrea nimeni sa munceasca cu adevarat. Si-asa au modele destul de cretine pe care le urmaresc in viata personala si sunt suficient de mult poluati prin media si cercurile din care fac parte.
Romanul nu are cultura antreprenoriala. Nu are mostenirea genetica a antreprenoriatului. Am fost obisnuiti sa primim un loc de munca, sa ni se spuna ce sa facem, sa muncim pentru altii. E greu sa acceptam acest lucru dar sta in firea noastra. Istoric vorbind. La noi nu merg bullshit-urile alea de gen MLM in care vine un tip in fata care spune „in 5 ani am facut milionul de euro si conduc un Mercedes de 100.000 euro, iar tu poti sa faci acelasi lucru”. Nu pentru ca nu suntem capabili, ci pentru ca noi vedem doar partea „usoara” din treaba asta. Nu vedem munca, nu vedem stress-ul. Iar cand se dovedeste ca trebuie sa muncim de 3 ori mai mult decat daca ai lucra pentru cineva, renuntam. Asta e antreprenoriatul romanesc. Iar poluarea asta cu „e usor sa fii antreprenor” e doar o gogorita pe seama careia niste tipi care au invatat sa vorbeasca frumos fac bani seriosi. Sigur, multi o sa spuna ca sunt chiar ei insisi antreprenori de succes dar e fals. Pentru ca produsul lor e fals.
Sa intrebam marea masa formata din cei care ii asculta/urmaresc. Cati au devenit antreprenori de succes aplicand ce au invatat de la speakerii cu pricina? Aici se vad cu adevarat rezultatele. Din pacate nu prea sunt multi dornici sa impartaseasca cu noi aceste informatii pentru ca probabil sunt prea ocupati cu serviciul. Sistemul de invatamant e atat de praf inca tot mai multi speakeri si-au facut loc si e firesc sa exploatezi o nisa libera atat timp cat ea exista. Puncte acordate lor, fara drept de apel. M-as bucura insa ca aceasta nisa sa fie exploatata corect si nu doar pentru a face bani, cu responsabilitate sociala. Dar daca universitatile o fac, ei de ce n-ar face-o?
Mi-l amintesc insa pe bunicul meu spunand imediat dupa ’89, intr-o discutie cu cativa membrii mai tineri ai familiei, ca reclama e sufletul comertului. Normal, la vremea aceea nu intelegeam despre ce e vorba. Aveam 11-12 ani, dar mi-a ramas intiparita in minte afirmatia. Multi ani mai tarziu am inteles de unde venea. Experienta dinainte de era comunista, perioada petrecuta alaturi de comerciantii evrei sau de alte natii se vedea. Ceilalti n-au inteles prea multe, tocmai pentru ca n-au trait-o. Bunicul meu n-a fost antreprenor dar la vremea respectiva era printre putinii care stiau ceva despre asta. Era prea batran ca sa mai porneasca un business iar tuturor celorlalti din familia mea le-a lipsit increderea. Si nu numai lor. Acum sunt sute, poate chiar mii care vorbesc despre antreprenoriat si chiar mai multi care incearca. Din pacate nici unii, nici altii nu stiu prea multe despre acesta.
Sursa foto: www.entrepreneurship.org
1. Am o dilemă: sunt pe site-ul descris ca fiind „marketing în cuvinte și imagini” sau „marketing & management în cuvinte și imagini”?
2. Până la urmă cei care-și doresc să fie antreprenori, vor să nu mai aibă șef. Însă, „șeful” lor vor fi clienții și nu doar în intervalul orar 8-16/9-17 L-V. Întotdeauna șefii au și ei la rândul lor alți „șefi”.
P.S. Modul cum e realizat site-ul nu permite folosirea de diacritice la compunerea unui articol sau altul este motivul?
Conferintele (si evenimentele specifice antreprenoriatului in general) au rolul de a porni scanteia mentala specifica. E evident ca nu invata nimeni business de la A->Z acolo, castigi mai degraba idei proprii specifice afacerii tale.
Un event de genul presupune participare activa, poti castiga din networking sau poti avea inspiratia unei gandiri laterale pornind de la solutia unui necunoscut cu o firma in alt domeniu. Speakerii au un rol masiv insa undeva acest rol se opreste – depinde de fiecare participant unde. Nu tot publicul este alcatuit din tineri aspiranti la afaceri proprii.
Intradevar, romanii nu sunt nascuti cu spirit antreprenorial, nici macar cei tineri. Poate conferintele de antreprenoariat pot schimba acest lucru?
Sunt de acord in mare parte cu ideile din articol, mai ales ca antreprenoriatul nu se invata DOAR participand la o conferinta sau un workshop. Dar evenimentele astea au un rol foarte important de diseminare a informatiilor, de starnire a interesului, iar cei cu adevarat interesati pot face primii pasi pentru ca primesc niste cunostinte de baza – multi oameni nu stiu cum se face o factura, ce responsabilitati ai cand deschizi o firma samd.
Programele de dezvoltare antreprenoriala au devenit din ce in ce mai serioase si mai complexe in ultimii ani, eu cel putin observ aparitia unor huburi antreprenoriale, acceleratoare si incubatoare (private, nu cele de stat). Toate astea sunt binevenite in opinia mea, intrucat trebuie sa ne schimbam ca mentalitate si ca nivel de pregatire pentru a putea concura cu cei din Occident si pentru a atinge nivelul lor de viata. Si da, asta inseamna multa munca!