Ziua 2 din editia a doua #priNeamt a inceput destul de devreme pentru mine. M-am trezit la 5 si deja la 7 eram mai mult decat pregatit de drum. Totusi, abia pe la 9.30 ne-am mobilizat si am pornit la drum. Si pentru ca am fost pietrean o perioada credeam ca o sa fie putin plictisitor pentru mine. N-a fost asa pentru ca de cum am iesit din oras am inceput sa rememorez drumul catre Targu Neamt ca pe vremea cand plecam bucuros in vacante la bunici.
Prima oprire a fost la Baltatesti unde am intalnit o familie care se ocupa cu tesutul de covoare si carpete. E drept ca la o prima vedere nu pare cine stie ce dar imi aduc aminte covoarele bunicii si stiu ce migala era acolo asa ca va spun ca nu e lucru usor. Totusi, tin minte razboiul de tesut ca fiind mult mai mare si cu mai multe suveici. Mi-a placut mult replica tipului cand unul dintre colegii bloggeri a spus ca e razboiul de independenta.
„Chiar ca e! Cu el ne-am castigat independenta financiara!” – buna treaba.
Urmatoarea etapa a fost la Cetatea Neamt. Si pentru ca aici chiar ca am fost de o gramada de ori, ultima oara chiar de Pasti anul acesta, n-am descoperit nimic interesant. Poate doar ca ghidul spune niste povesti asemanatoare cu gesturile interpretului pentru surdo-muti de la inmormantarea lui Nelson Mandela. Asa ne mai place sa ne dam viteji … of of legendele astea! Una peste alta cetatea merita vazuta dar alegeti o zi din anotimpul cald pentru asta.
Humulesti, respectiv casa lui Creanga, a fost urmatoarea oprire. Rapid, intrat, iesit, poze cu personajele de poveste din parcul tematic alaturat si intrebari despre cum dormea intr-o casa cu o singura camera o familie cu 2 adulti si 8 copii. Din nou un loc in care am fost de multe ori in ultimii ani asa ca ii stiu foarte bine povestea. Merge trecut pe lista de locuri vizitabile, e langa Tg Neamt si e interesant pentru cei care au copii.
Next a fost Tarpesti, casa-muzeu a maestrului Nicolae Popa, unde personal n-am fost din copilarie de cand inca traia maestrul. De altfel am inteles c-a murit abia acum 3 ani. Fiica lui ne-a facut turul casei si al celorlalte cladiri in care este amenajat muzeul si ne-a mai povestit cate putin din istoria locului si a maestrului. Surpriza a fost la final cand un grup de copii de-ai locului au jucat capra si ursii si au monopolizat toata atentia.
Candoarea lor si zambetele largi abia au incaput in obiectivele aparatelor foto si cred ca cel mai bine le-a „documentat” Dragos. Oricum, toti am fost incantati. Eu am preferat sa le filmez jocul. Iar la final, inainte de plecare gazda i-a imbracat pe Gaben si sotia lui in costume populare de-ale locului. Razesi autentici dom’le, parca-i si vad la munca campului.
A urmat un ospat la Hanu Ancutei unde am avut parte de o primire foarte faina. Cred ca e prima data cand sunt primit cu paine si sare, m-am simtit ca vreun conducator de stat. Lautari, mancare traditionala si „olecuta di jin di ceal bun” cum ar zice Vadim. Am fost si am vizitat si camerele hanului (pentru ca da, contrar asteptarilor multora, Hanu Ancutei nu e doar un restaurant, are si camere de cazare pentru aproximativ 30 de persoane. Evident cam toata lumea a tras concluzia ca tre sa fie misto sa-ti faci nunta la Hanu Ancutei! Am vizitat si crama dar mai mult mi-a placut camara pentru ca sunt mai degraba prieten cu zacusca decat cu vinul.
Urcati in masini, ne-am intors in Piatra si dupa un relax de doua ore am mers pe stadion la meciul Ceahlaul – Steaua. Nu mai fusesem pe stadionul Ceahlaul de cand eram copil si mi-am adus aminte de vremurile in care ne chemau din vacanta sa facem repetitii pentru serbarile de 23 august. Urata treaba! Steaua a castigat 2-0 jucand cu adevarat doar o repriza. Ceahlaul a aratat ca nu poate. Tot stadionul s-a bucurat de ziceai ca esti pe Ghencea si am plecat relativ inghetati catre hotel sa incheiem seara.
Azi avem program local, prin Piatra Neamt si aparent s-ar zice ca iar o sa ma plictisesc. Dar dupa cum a fost ieri as zice ca nu. Sa vedem! Aruncati un ochi si peste pozele de mai jos ca le-am adunat de peste tot. Multumiri organizatorilor si sponsorilor ca fara ei nu puteam! Eventur, Autoboca, Cosmote, Rexona, Hotel Central Plaza Piatra Neamt, Petrom si Primaria Piatra Neamt.
In final trebuie sa le cer scuze lui Vadim si Lia, colegii mei din echipa #blanarii pentru ca nu m-am implicat la fel de mult ca si ei in probele concursului propus de AutoBoca. Probabil n-o sa castigam desi stiu ca v-ati dorit. Promit ca ma revansez!
Scrie un comentariu!