Mereu m-am intrebat de ce exista studenti care se chinuie sa termine o facultate, dupa care dau cu piciorul la tot ceea ce au invatat si prefera sa plece in afara sa munceasca pe niste joburi care nu necesita studii superioare. Si credeti-ma ca sunt multi. Unii nici macar n-ar fi trebuit sa ajunga la facultate, dar au facut-o pentru ca i-au trimis parintii de acasa pe principiul „du-te mama, ca toti tinerii fac acum facultate, sa nu ramai tu singurul fara”. Pe altii i-a luat valul si s-au trezit la inscrieri cu dosarul in mana, doar ca niciodata n-au fost convinsi ca se afla acolo unde trebuie. Unii pur si simplu n-aveau ce face dupa liceu. Dar altii chiar si-au dorit sa o faca si totusi … dupa 3 ani, de chin in cele mai multe din cazuri, termina si facultatea si din nou apare o mare dilema. Si aici intervine plecarea despre care va vorbesc.
Ei bine, de curand am fost intr-o scurta vizita in Germania. Am petrecut cateva zile in compania rudelor Alinei, mai precis a surorilor si cumnatilor ei. Ambele cupluri au trecut de mult de vremea „studentiei” si au ajuns in Germania in urma cu putin timp. Un cuplu cam cu 1-2 ani in urma dupa o aventura de cativa ani in Italia, iar cel de-al doilea cuplu in urma cu 3-4 luni, fara vreo alta experienta relevanta in strainatate. Am stat de vorba mai mult cu primii, la care am si locuit tot timpul cat am stat in Germania. Si cred ca am avut suficient timp sa-mi dau seama de motivele pentru care cineva ar vrea sa renunte la pregatirea anterioara si sa ajunga acolo, chiar si pentru un job pentru care nu ai nevoie de prea multa pregatire. Iata mai jos cateva motive principale:
1. Pentru ca e foarte usor sa te integrezi. De altfel, esti chiar obligat sa o faci, fiindca altfel statul te va respinge si te va trimite acasa. E greu sa nu muncesti, pentru ca pe langa faptul ca nu te poti intretine, statul este preocupat de activitatea ta si te trimite automat la oficiile pentru ocuparea fortei de munca. Din cate am inteles sunt niste agentii private care inlocuiesc aceste oficii dar care isi fac treaba foarte bine. Evident, cred ca ei au inteles de mai mult timp ca statul nu prea e eficient atunci cand vine vorba de institutii descentralizate.
2. Pentru ca indiferent de jobul pe care il ai, vei avea parte de respect. Nimanui nu prea ii pasa daca lucrezi intr-o fabrica la banda de incarcare, daca esti coafeza, daca esti asistenta la spital, camerista, manager sau altceva.
3. Pentru ca vei face parte dintr-o societate curata, fara spagi, fara piedici de ordin administrativ, fara ore in sir de asteptare la cozi, fara angajate cu fete acre la ghiseu si cu birocratie limitata.
4. Si mai presus de toate, pentru ca atunci cand esti tanar, nu ai rabdare si nu „inghiti” toate prostiile si e foarte simplu sa te integrezi intr-un sistem care pare multe mai corect decat cel din care provii.
Si ma gandesc acum la ce se intampla cu tinerii in Romania dupa ce termina studiile. Imaginati-va primul an dupa terminarea facultatii. In primul rand cautarea de joburi e un adevarat cosmar. Apoi, primul job este in general foarte prost platit. Dar daca ar fi doar atat. Trebuie sa mai aiba si unde sa stea, si asta iarasi e un subiect delicat. Chiriile sunt foarte mari, costul vietii ridicat si frustrarile se acumuleaza. Despre credit pentru casa nu prea poate fi vorba pentru ca probabil salariul va fi foarte mic si vechimea inexistenta. Sa presupunem ca tinerii sunt mai indrazneti si nu vor sa se angajeze, alegand calea antreprenoriatului. Aici intervine birocratia, acreala si sictirul celor din institutiile statului prin care trebuie sa treaca pentru a incepe un business. Pana la urma e normal ca antreprenoriatul in randul tinerilor sa fie atat de scazut.
Si-acum va intreb, voi daca ati avea 22 de ani, ati avea rabdare sau ati prefera sa plecati intr-un sistem mult mai organizat si ofertant?
Eu am plecat si m-am intors. Si a fost greu si acolo, dar aici mi se pare si mai greu. Tot ce-ai zis tu prin asta ” Sa presupunem ca tinerii sunt mai indrazneti si nu vor sa se angajeze, alegand calea antreprenoriatului. Aici intervine birocratia, acreala si sictirul celor din institutiile statului prin care trebuie sa treaca pentru a incepe un business.” e adevarat si resimt din plin. Cred ca dintre toate motivele pentru care tinerii aleg strainatatea, respectul cantareste cel mai greu, cel putin asa a fost pentru mine. In SUA eram felicitata pentru „work ethic”, iar aici ma trateaza lumea ca pe o mucoasa care incearca sa vanda prostii oamenilor mai mari si mai destepti ca ea. Dar daca as avea 22 de ani, nu cred ca m-as mai intoarce in tara. Rabdarea e o resursa greu regenerabila.
Cred ca este un subiect foarte delicat. Sunt sigur ca deseori intervine liberul arbitru si sa faci ceea ce este bine pentru tine. Unii prefera sa rămână, altui sa plece. In ambele cazuri, oamenii pot fi fericiti. De exemplu, fratii Paval, daca ar fi plecat, poate nu ar fi dezvoltat cel mai de succes business românesc. Intervin multi factori.
Cat despre factorii enumerati mai sus, sunt total de acord. As privi însă lucrurile si din alta perspectiva: Ce fac tinerii sa se integreze sau sa schimbe sistemul de integrare, cum respecta tinerii primul job si cati pleacă la prima oferta mai buna?
Discutabil.
@Nicu Enache: Sigur ca e discutabil. Si nu e valabil pentru toti. Practic nu e o reteta de succes. Unii nici nu-s facuti sa plece, sunt mai „mamosi” si nu se pot desprinde de familie, de patria mama, de ducele grai romanesc etc. Dar cel putin teoretic e mult mai simplu si convenabil sa plece si sa nu se mai gandeasca la sistemul despre care vorbesti. Nu mai e problema lor. Cred ca cei care raman sunt cei de la care se asteapta schimbarea.
Eu cred ca ar trebui incurajati studentii sa-si caute un job inca din timpul facultatii. Astfel, dupa terminarea acesteia, nu se vor mai izbi de barierele angajatorilor si contactul cu piata muncii nu va mai fi atat de dur.
@Gabriel Zupcu: Ai dreptate, doar ca de cele mai multe ori joburile din timpul facultatii nu au legatura cu specializare pe care o fac studentii. Sunt practic joburi din aceeasi categorie ca si cele pe care le urmaresc prin plecarea in afara. Si culmea, faptul ca au astfel de experienta ii ajuta atunci cand ajung acolo. Stiu ca e ideologic gresit, dar pare mai logic sa nu iti iei un job care n-are legatura cu pregatirea ta. :))
Iar alții dintre noi au plecat sa studieze în aceeași țară. Pe motive lesne de înțeles. Un master făcut în România are un nivel de pregătire extrem de scăzut comparativ cu unul făcut în Germania, spre exemplu. Iar apoi șansele sa intri direct într-o companie de profil sunt aproape de 85% în momentul terminării studiilor aici pe un post destul de bine plătit (~40000€/an). Asta fără sa "pupi în cur" pe nimeni. Și da, la asta se adaugă respectul și onestitatea societății care te motivează și mai mult sa faci tot posibilul sa rămâi aici.
Despre nivelul de pregatire al masterului nu stiu ce sa zic. N-am facut unul acolo si nu pot compara. Stiu ca se pune mai mult accentul pe econometrie si modelare la cele de business dar asta e ceva specific pentru Germania. In alte tari nu e neparat necesar pentru toate specializarile. Ceea ce mi se pare mai util este ca se lucreaza mai mult cu studii de caz. Cat despre pupat in „dos”, aici probabil ca ai dreptate. Inca ma mai minunez cum in Romania, chiar si in companii private, inca se mai intra pe baza de relatii, pile si alte treburi din aceeasi categorie.
"Dar cel putin teoretic e mult mai simplu si convenabil sa plece si sa nu se mai gandeasca la sistemul despre care vorbesti. Nu mai e problema lor. Cred ca cei care raman sunt cei de la care se asteapta schimbarea." – nu stiu altii cum sunt, insa eu am gasit mereu deranjanta atitudinea aceasta de "au plecat, nu le mai pasa, noi, cei ramasi in Romania, suntem cei care trebuie sa traga in continuare". Nu cred ca este adevarat! In primul rand, nu e deloc simplu sau convenabil!! In al doilea rand, da, evident ca traind in Romania esti pus fata in fata cu aceste probleme mai des, insa faptul ca pleci nu te face imun in fata acelorasi chestiuni. Indiferent de sistemele de integrare din strainatate, niciodata nu vei putea sa ajungi sa te simti cu adevarat parte din grupul ce il constituie cetatenii tarii adoptive. In plus, mereu vei tanji dupa sentimentul de bine pe care ti-l ofera faptul ca traiesti si muncesti cu adevarat acasa, unde nu esti discriminat, unde intelegi limba din jurul tau, unde esti alaturi de familie etc. Mai mult decat atata, in cazul meu dar si al altor romani plecati pe care ii cunosc, ne gandim la intors acasa, ne gandim mai ales la cei pe care i-am lasat acasa (revin la familie, prieteni) si pe care vrem sa ii stim cat mai bine , si ne gandim la cum putem invata din tot ceea ce admiram si respecatm la sistemele altor tari si sa implementam in Romania. Chiar daca decidem sa ne intoarcem sau nu, eu cred ca tinerii cel putin se gandesc mereu la tara lor si la dorinta de veni ziua in care nu va mai trebui sa plece nicaieri si totul va fi ridicat la aceleasi standarde cu ale tarilor "dezvoltate". Respect si accept parerile fiecaruia, insa urasc sa fim numiti dezertori pentru ca am ales sa ne incercam norocul altfel si sa facem tot ce ne sta in putinta inspre a ne dezvolta cat mai frumos atat persoana, cat si comunitatea ! 🙂
Ce faci cand te duci la o facultate cu drag, o termini…si ai "marea sansa" sa ai servici aproape "asigurat" ..intre 3 si 7 ani de rezidentiat cu 1100 de lei/luna.+ mult "pupat in cur" …ma *** pe oportunitatea lor si ma duc unde mi-e mai bine…unde profesez cu drag, unde invat meserie si sunt respectat! Si sa nu aud ca vaaai…ai facut scoala pe banii oamenilor. si acum fugi..nu, am facut scoala pe banii mei si ai parintilor si ai bunicilor…care au tot platit taxe si de banii aia mare lucru n-am primit…ca invatamantul e praf (inveti singur), sanatatea e la pamant (platesti pana si pansamentul-daca iti permiti- daca nu, mori)..iar politicienii niste hoti. Care pleaca ultimul sa stinga lumina!!!
Sa stai sa muncesti timp de 25 de ani pentru a achita un apartament nu mi se pare o alegere buna. Plus daca vrei sa iti faci un concediu prin alte tari nici macar nu poti visa. Daca oamenii, nu neaparat studentii ar fi motivati nu ar mai pleca. Nu cred ca ii este frica nimanui de munca. Doar ca ce si cat muncesti nu iti aduce satisfactii. Pana la urma it's all about the $$$$
Bun articol Adrian!
Sunt multe alte motive pentru care toti pleaca pe langa cele enumerate (si eu am plecat imediata dupa facultate) : mentalitatea din tara noastra din pacate, lipsa sigurantei zilei de maine, oportunitati de angajare f putine, joburi prost platite dupa cum ai spus, curiozitatea de nou si de mai bine (cand esti tanar vrei sa vezi lumea), dorinta de mai bine etc.
Nu stim sa apreciem oamenii buni, nu avem un sistem de valori in tara bine definit, ne uitam mereu la cantitate si nu la calitate – asta din cauza multor altor factori – si foarte multi oameni de valoare tot vor pleca acolo unde sunt apreciati cu adevarat. Pe scurt avem o tara frumoasa cu multe de oferit, cu multi oameni buni, dar din pacate „merele” rele din societate strica totul, iar economia subreda si plina de hibe nu poate oferi prea multe celor care vor cu adevarat.
Noi romanii avem o vorba buna: frate frate, dar branza-i pe bani 🙂
Numai bine!
Adrian
Problema, cred eu, o reprezinta cei ce te inconjoara. Spun asta din perspectiva angajatorului care nu vrea sa angajeze "tinere talente" pentru ca sunt foarte neseriosi. Ciudatenia maxima este ca aceleasi tinere talente devin brusc angajati model atunci cand pleaca in alta tara si respecta cu strictete toate regulile, si fac internshipuri ( nu prost platite ci ne-platite deloc), si isi respecta colegii si angajatorul si clientii comapaniei sale. Cat timp stau in Romania sunt inconjurati de alte "tinere talente" care toata ziua nu fac decat sa se planga si sa se vaite. Aici cred ca e problema, nu ca sunt chiriile mari si joburile prost platite. Cati tineri din afara stii tu ca la 22 de ani sa aiba un apartament al lor, sau macar sa-si doreasca. La 22 de ani trebuie sa ai deja 2 ani de munca, 2 ani de disciplina si sa nu astepti sa iti puna nimeni nimic in poala. Esti ceea ce sunt prietenii tai. Te uiti la cei mai comozi dintre ei, nu la cei mai harnici, incerci sa iti fie cat mai usor… si toate astea pt ca nu te invata nimeni sa gandesti pe termen lung. Incerci doar sa-ti pansezi buba si nu sa vindeci rana. Rog pe toti puturosii sa emigreze, sa se duca in tari straine sa isi cumpere case si masini de lux, sa ramana in Romania cei carora nu le e lene sa munceasca, sa fie disciplinati si sa fie seriosi. Asa vom transforma Romania intr-o tara faina! Sarbatori fericite si concediu placut !
Am in jur de 30 de ani si cred ca inca sunt tanar, bineînțeles nu ca tinerii care termina acum. In afara de studentii de la medicina care sunt captivi intr-un sistem gresit care trebuie neaparat reformat, nici unul din proaspetii absolventi nu este obligat sa astepte absolvirea pentru angajare. Am muncit in schimburi din anul 2 de facultate iar cand am terminat masterul deja eram la al treilea job cu salariu mai mult decat dublu ca la primul. Inca ceva traim intr-o societate libera, unde functioneaza principiul cerere – oferta. Daca te-ai ambitionat sa faci o facultate gen ASE, Turism, sociologie sau mai stiu eu ce stiind de la inceput ca nu exista cerere e normal ca pleci in afara sa te angajezi vanzator la magazin sau zidar… ca defapt acolo e cererea. Conteaza mult sa iti alegi directia corecta, daca faci facultatea doar ca se sa mandreasca mama in bloc ca are absolventa de finante banci, vei avea o carierea fulminanta de casiera la banca.
Daca as putea da viata mea cu 7 ani in urma as pleca din nou pt ca:
1. In Ro dictatura banului creeaza situatii la nivel social aberante: Chria pe luna reprezinta 80%-130% din salar
2. Snobismul e la el acasa si e foarte daunator societatii romanesti.
3. A avea rabdare sa strangi un ban in Romania sa-ti deschizi o afacere/cumperi un teren/casa e ca si cum mi-as dori sa mor incet si torturat.
4. In unele zone din Romania anumite minoritati persecuta pe altele iar institutiile statului de cele mai multe ori stau si se amuza pe chestia asta individul nefiind protejat, sa-ti ceri drepturile in Romania e o adevarata corvoada.
5. Garantat nivelul dezvoltarii umane in Romania e slab, e absolut necesar sa scoti capul in lumea decenta sa vezi gradul de asfaltare si canalizare (peste 90% un unele cazuri).
6. Variantele de studiu universitar din Romania nu se pupa cu piata locurilor de munca din Romania! Ori de cele mai multe ori nevoia pietii este foarte mica/ori salariul oferit te determina sa spui repede: PASS.
Un articol cu punctul pe „i”!