Mare tragedie mare! Ianis Hagi, fiul marelui Hagi, regele fotbalului romanesc, n-a fost folosit in doua meciuri la echipa nationala de juniori. Ba mai mult de atat, un individ din staff-ul federatiei l-a mai facut si zero barat. In spiritul tipic vremurilor noastre, parintele s-a scandalizat si a amenintat cu retragerea odraslei de la loturile de juniori. Mai mult decat atat, i-a si trimis o scrisoare selectionerului de la echipa mare a nationalei, solicitandu-i acestuia excluderea din staff a celui ce a facut acele afirmatii despre fiul sau. C-asa-i in tenis! Sunt curios sa vad care va fi miscarea lui Iordanescu!
Articolul in sine nu e neaparat despre Hagi si despre fiu-su. E despre acest fenomen al interventiei paternale. Nu zic, e normal ca parintii sa-si protejeze copiii, sa ii ajute in anumite situatii si sa intervina atunci cand acestia au probleme. Insa cred ca de la o varsta copiii trebuie lasati sa se confrunte cu greutatile vietii. Ianis are deja 17 ani. Altii la varsta lui pornesc familii, fac copii, se maturizeaza si nu-i mai cocoloseste nimeni. Devin barbati inainte de vreme si nimeni nu-i plange. Altii insa au peste de 20 de ani si inca sunt cocolositi de parinti si de fapt acolo vad eu realele probleme.
Tinerii trebuie lasati sa se dezvolte, sa ia viata in piept si sa simta greutatile. Altfel risca sa traiasca mereu intr-un mediu protejat si sa astepte mereu sa fie ajutati. Risca sa se transforme in niste asistati. Ma intreb oare cati dintre parintii super-protectori au beneficiat si ei la randul lor de acelasi tratament. Probabil foarte putini. Inteleg si motivatii de genul: „de ce sa-i fie si lui greu, lasa ca am patimit eu destul”. Dar nu e suficient. Infruntarea greutatilor face parte din procesul de maturizare. Iar rautatea oamenilor este un lucru cu care tinerii se vor confrunta foarte des. Nu-i poti pazi la nesfarsit de asta.
Ma uit uneori la obiceiul care s-a nascut in ultima vreme, acela de a cere mereu explicatii profesorilor/invatatorilor pentru fiecare nota mica obtinuta de copil. De acord, profesorii nostri stau poate prea putin de vorba cu parintii, dar sa nu uitam ca in cele mai multe din cazuri, vinovat pentru nota mica din catalog e chiar copilul care nu si-a facut tema sau n-a invatat lectia. Mai mult decat atat, chiar si parintele este vinovat pentru ca nu l-a verificat suficient. Si nu ma refer aici la verificarea aceea cu caietul si culegerea, ci la faptul ca uneori parintii nici nu-i intreaba pe copii cu zilele despre ce au mai facut la scoala.
Nu e cazul lui Hagi, despre care cred ca-si tine odrasla din scurt. Dar e si el la fel de vinovat ca si ceilalti pentru reactia pe care a avut-o. Mi se pare normal sa ceri explicatii dar fa-o in privat si nu te balacari pe la televizor si prin ziare. Ce sa inteleaga copilul din asta? Ca daca o da in bara, imediat vine tata sa-l apere?
Lasati copiii sa se maturizeze. Si ce daca mai sunt unii oameni care le spun rautati. Face parte si asta din procesul de maturizare, dupa cum spuneam. Stati de vorba cu copiii si aveti grija sa nu apuce pe cai gresite, consiliati-i, dar nu-i protejati excesiv. Viata chiar e o jungla si socul va fi cu atat mai mare, cu cat ii veti proteja mai tare!
Daca profesorii stau mai putin de vorba cu parintii e si din vina acestora, pentru ca isi cauta mereu scuze ca sa nu vina la scoala, nici macar atunci cand sunt solicitati. Si multi functioneaza dupa principiul "Lasa ca ma duc eu sa-i arat la profu ala cine are dreptate". Din pacate. Rar se cauta solutii, de obicei se cauta vinovati. Iar acela nu poate fi niciodata copilul nostru.
Partea cu a cere explicatii pentru nota mica a izvorat dintr-o realitate practicata de unii profesorii care spun ca nota 10 este pentru Dumnezeu, 9 pentru academicieni, 8 pentru profesor si restul pentru elevi.
Stiu cazuri clare in care era data directiva de la decanul unei facultati sa nu se puna note mai mari de 7, maxim 8 la examene iar in restante nota maxima sa fie 6.
Foarte bine pentru ca cer cont – asta inseamna ca evaluarea nu s-a facut suficient de transparent si dupa o grila de evaluare clara si corecta.
Partea cu a cere explicatii pentru nota mica a izvorat dintr-o realitate practicata de unii profesorii care spun ca nota 10 este pentru Dumnezeu, 9 pentru academicieni, 8 pentru profesor si restul pentru elevi.
Stiu cazuri clare in care era data directiva de la decanul unei facultati sa nu se puna note mai mari de 7, maxim 8 la examene iar in restante nota maxima sa fie 6.
Foarte bine pentru ca cer cont – asta inseamna ca evaluarea nu s-a facut suficient de transparent si dupa o grila de evaluare clara si corecta.
@Cristi Lucan: Ce spui tu e posibil sa se fi intamplat dar sunt exceptii. Parintele ar trebui in primul rand sa-i ceara explicatii copilului si abia dupa aceea sa vina cu o falca in cer si una in pamant la scoala. Stii ce e trist, ca majoritatea vin cocosi si pleaca gaini si se mai fac si de ras pe la scoala cand descopera ca de fapt ingerasul lor e o pramatie care chiuleste si nu si-a mai facut o tema de ani de zile. Si mai trist e ca acei copiii traiesc mereu cu impresia ca parintii ii vor proteja si vor ajunge asistati.
Excelent !
Excelenta intelegere a unei scari de valori, gresit adoptata …
Jos palaria pentru sportivul Hagi, dar parintele Hagi a gresit …
Puiul trebuie lasat sa invete sa zboare. Singur. Ca in viata.
Nu era si o cerinta, cel mic respecta pe cel mare, elevul pe profesor ?
Altfel, sa nu critici pe mentor in fata copilului ?