Iata un subiect foarte interesant pe care se pare ca l-am cam trecut cu vederea. Nu numai eu, ci si mare parte din presa din RO. Abia azi dimineata, la aproape 2 luni de la aparitia masurii, am vazut la stiri un mini-reportaj despre aceasta. De ce nu s-a discutat pe aceasta tema nu stiu, dar mie mi se pare un subiect suficient de interesant incat sa fie adus in prim plan. Nu numai aici pe acest blog, ci si mai departe in media. Dar sa vedem despre ce este vorba si apoi sa dezbatem putin problema.
Guvernul Romaniei a decis taxarea microintreprinderilor ce nu au angajati cu scopul de a incuraja angajarile. Cum anume? Pai de exemplu daca o microintreprindere are 2 sau mai multi salariati, impozitul este de 1%, daca are 1 salariat atunci impozitul este de 3%, iar daca nu are niciun salariat atunci impozitul este de 3% plus inca 1530 lei pe trimestru. Macar cele care sunt in lichidare, neactivitate nu vor plati taxa cu pricina. Sa zicem ca dorinta de a-i determina pe intreprinzatori sa creeze locuri de munca e una buna. E bine pentru populatie, e bine si pentru stat. Din mai multe privinte. Pentru ca nu ar mai trebui sa plateasca atat de multe ajutoare sociale, ca ar avea mai multe contributii la fondurile de sanatate, pensii si asigurari sociale etc. Problema nu e intentia, problema e modul in care se „incurajeaza” crearea de locuri de munca.
Sa presupunem ca un proaspat absolvent de facultate, sau chiar student, doreste sa infiinteze o microintreprindere cu scopul de a presta servicii de publicitate online. Ca tot e la moda acum si oricine se pricepe la administrarea de pagini de facebook, campanii PPC si alte chestii similiare. Scopul infiintarii acestei microintreprinderi este acela de a intra intr-o liga mai importanta unde clientii prefera sa primeasca facturi si nu sa plateasca la negru. Absolventul nostru intelege acest aspect si depunde dosarul la Registrul Comertului. Toate bune si frumoase pana afla ca, trimestrial, trebuie sa plateasca o taxa de 1530 lei pentru ca nu are angajati. Adica 510 lei pe luna. Asta pe langa alte taxe care mai trebuie platite, pe langa cheltuielile curente de administrare ale microintreprinderii, pe langa contabil s.a.m.d. Cat credeti ca incaseaza o astfel de microintreprindere in primele luni de viata, poate chiar in primii 2 ani?
Sigur, ar fi o solutie sa se angajeze chiar pe el insusi si ar scapa de acea taxa de 1530 lei dar care ar fi avantajul pentru el si pentru guvern? Marea majoritate a tinerilor incep business-uri tocmai pentru ca nu vor sa devina angajati. O angajare de forma nu cred ca ajuta niciuna dintre parti. Se poate face o angajare cu 2 ore pe zi, taxele platite la stat sunt infime si treaba merge. Pe cine pacalim aici? Sau e doar o masura menita sa creasca nivelul unor indicatori urmariti de Guvern si de care nimanui nu-i pasa?
Cum incurajam tinerii, si nu numai, sa infiinteze microintreprinderi daca ii taxam de nici nu mai stiu pe unde sa scoata camasa? Intai le dam facilitati sa infiinteze business-urile si ne indeplinim indicatorul „numar de microintreprinderi infiintate”, ca de fapt pana la urma asta ne doare. Dupa care intram pe panta cealalta, adica urmarim alt indicator „numar de locuri de munca create” si suprataxam in speranta ca tinerii pe care i-am incurajat mai devreme se vor angaja de forma cu 2 ore si am rezolvat si acesta problema. Apoi raportam la UE ca ne-am indeplinit indicatorii si mai primi o transa de imprumut sau whatever.
Bravo! Ne-am scos!
Photo credit: Campuspoliticking.
Nu e chiar asa usor cu angajarea pe 2 ore sau 4 ore. Eu sunt administratorul unei societati si am avut control de la ITM. Din punct de vedere legal eu nu sunt obligata sa ma angajez pentru a lucra in societate. Dar m-am gandit hai totusi sa o fac. Pe 4 ore. Programul showroomului este de 10 ore pe zi. Concluzia inspectorilor de la ITM: pe diferenta de 6 ore este munca la negru! De MINE! Prin urmare, concluzia mea a fost: raman in societate doar cu statut de administrator, intrucat nu imi permit sa platesc contributiile unui salar de 8 ore. Si am demisionat. 🙂 O alta problema majora este faptul ca nu se diferentiaza antreprenorii cu profil de comert fata de cei de prestari servicii pe parte de impozitare. Ca debutant si cu domeniu de activitate in comert, sa fiu impozitata cu 3% pe venituri pana ating cifra de 65000 euro, a fost crunt, intrucat lucrez cu produse de valori FOARTE mari dar cu adaos mic si in felul acesta plateam de 3 ori mai mult impozit fata de cat as fi platit cu 16% pe profit. Pe partea cealalta, o prietena cu domeniu in prestari servicii, unde in general profitul e 90% din cat incaseaza, era foarte avantajata de impozitarea cu 3% pe venituri, pana a atins 65000 euro, a devenit si platitoare de TVA ca a atins plafonul si a inceput sa plateasca 16% pe profit. Fiind imposibil sa mareasca preturile cu 40%, solutia a fost sa renunte la mai bine de jumate din angajati. Concluzia mea: nu vad cum noua baza de impozitare poate stimula cresterea locurilor de munca, atata timp cat nu se diferentiaza clar societatile comerciale cu domeniu de activitate in comert de cele de prestari servicii.
Se trage cu tunul in vrabii ! Seamana foarte mult cu impozitul minim aplicat de Guvernul Boc. Despre ce bani se vorbeste aici ? Despre trei parale. Se apuca sa faca legi niste oameni fara experienta. La MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE sa vina profesionisti, sa gandeasca MACROECONOMIC. In puii mei, au dat gazele, combustibilii si energia la gunoi, si acuma cauta oamenii in sacose, ce inseamna asta ?
Cred ca cel mai OK era o impozitare pe ramura la activitatile mici, platesti o taxa de autorizare functie de CAEN iar fiscul sa se ocupe de activitatile cu adevarat infractionale
In publicitatea online problema se poate rezolva foarte simplu. Se incheie un contract de prestari servicii pe o firma (deja existenta) si se plateste TVA+impozit catre firma. In felul asta platesti la stat si totul e legal… SAU NU.