La Sovata!

Da, acolo unde face Nicu armata si unde-i fericita fata! Acolo am fost in weekend. Nu mai fusesem la Sovata, sau ma rog, prin zona, de pe vremea comunistilor dar auzisem multe lucruri interesante de la amici care vizitasera zona. Asa ca, profitand de perioada asta mai relaxata si de o zi libera a Alinei, am pornit in aventura. N-am mers chiar chititi pe Sovata de la bun inceput. Vroiam sa ajung la salina de la Praid si mai apoi la Sovata care e la vreo 7-8 km distanta.

Prin urmare, am deschis Google Maps si am cautat ceva trasee in asa fel incat sa nu mergem la dus si la intors prin acelasi loc. De obicei drumul de intoarcere e intotdeauna plictisitor insa daca nu e perfect identic cu drumul pe care l-ai ales la dus, atunci e mai in regula. Traseul ales a fost Iasi – Bacau – Comanesti – Ghimes – Miercurea Ciuc – Odorheiul Secuiesc – Praid – Sovata – Praid – Gheorghieni – Lacul Rosu – Bicaz – Piatra Neamt – Hanul Ancutei – Iasi.

Trebuie sa recunosc ca desi sunt bacauan de ceva timp, nu fusesem niciodata prin pasul Ghimes asa ca a fost o premiera din acest punct de vedere. Nu m-am informat prea mult despre calitatea drumului asa ca cam de la vreo 10 km dupa Comanesti a inceput o portiune destul de proasta de drum care a tinut pana am intrat in judetul Harghita. Apoi drumul a devenit ok si n-am mai avut parte de surprize pana la destinatie. Mi-a placut sa conduc pe dealurile dintre Ciuc si Odorhei dar si dupa, inspre Praid. Cred ca e foarte placut sa faci drumul acesta cu motocicleta si ma bate un gand pentru la anul cand sper sa iau si permisul categoria A si sa trec la un maxi-scuter. La intoarcere am avut iarasi parte de un drum foarte placut catre Gheorghieni insa cu ceva gropi pe ici pe colo. Dupa Gheorghieni catre Cheile Bicazului drumul e destul de bun insa bucata de dupa Lacul Rosu pana la Bicaz si chiar catre Piatra Neamt, e praf! Nu mai stiu cine spunea ca drumul a fost facut acum de curand dar e tot asa cum il stiu de cel putin 10 ani de zile. De la Piatra am mers catre Roman insa de la Girov am facut stanga direct catre Hanul Ancutei si va recomand aceasta varianta pentru ca este foarte bun drumul, cu multe linii drepte si se parcurge foarte rapid.

E pacat ca tocmai portiunea cea mai circulata si cautata de turisti, adica Cheile Bicazului, e asa de praf. Si te mai intrebi de ce nu merge turismul in zona noastra. Pai daca infrastructura e varza, cum sa ajungi la destinatie? Degeaba facem hoteluri si pensiuni daca nu pot turistii sa ajunga la acestea. In fine, nu vreau sa fac acum teoria chibritului pe tema asta insa nu pot sa nu ma declar intristat. Pe un traseu care li s-ar potrivi de minune motociclistilor dar si rulotistilor am vazut 10-15 motoare si nicio rulota. 🙁

La capitolul cazare am optat pentru a cauta la „fata locului”. Booking nu ne-a ajutat prea mult, ba mai degraba ne-a descurajat. sunt doar cateva pensiuni si hoteluri inregistrate si preturile sunt de la 50 euro pe noapte in sus iar review-urile nu foarte stralucite. Asa ca ne-am urcat in masina si-am plecat. Am vrut initial sa ne cazam undeva in localitatea Corund, la vreo 10 km inainte de Praid, de teama ca n-o sa gasim cazare mai aproape (booking.com ne dadea un grad de ocupare de peste 80% in Praid si Sovata). Oprisem sa mancam la o pensiune la iesirea din Corund si ne-a placut cum arata, asa ca am intrebat de camere. Nu aveau, dar as vrea sa precizez ca in fata nu era nicio masina parcata. Ciudat … dar in fine, am plecat mai departe.

Am vizitat salina Praid (revin mai tarziu la subiect) si ne-am indreptat apoi catre Sovata. Initial am vrut sa ne cazam undeva la intrarea in statiune (atentie, nu va hazardati sa va cazati in localitate pentru ca pana in statiune mai sunt vreo 5-6 km buni) dar am zis sa dam o tura mai intai prin centru sa vedem care e treaba. Am oprit masina fix in fata micii biserici din lemn din centru si am intrebat la prima vila (care e mai degraba un hotel). Surpriza, aveau camere. Din pacate doar de 2 stele, cele de 3 fiind deja ocupate, dar diferenta nu era mare. Doar baia un pic mai comunista si usa mai veche. A, si n-aveam frigider si uscator de par in camera. In rest, totul identic cu cele de 3 stele. Pretul pentru o noapte a fost de 110 ron, adica mai putin de jumatate fata de ce gasisem pe booking.com si la conditii foarte ok. Se numeste Vila Muresul Sovata si camera de 3 stele este 130 ron pe noapte. Evident, micul dejun nu este inclus dar se poate servi la restaurantul de alaturi la 20 ron de persoana pentru ca au un acord cu cei de acolo.

Dar sa trecem si la atractiile locului. Si am sa incep cu Salina Praid. Se intra cu autobuzul, biletul fiind 25 de ron de persoana. Exista si combinatori care te pot strecura in autobuz cu 15 ron de persoana pentru cei „interesati”. Evident sunt in cardasie cu soferul, paznicul si toti ceilalti. Pentru cei care merg pentru tratament se pot achizitiona abonamente insa nu stiu exact cat costa dar puteti afla de pe site-ul lor. Langa salina este si un strand dar nu va pot spune prea multe pentru ca n-am fost acolo. Parea foarte aglomerat si pentru ca inca nu ne cazasem am preferat sa nu ne incurcam. Detalii gasiti tot pe site. In salina am stat cam o ora. Nu este foarte spectaculoasa, nu se compara cu cea de la Turda, insa e placut. Sunt incaperi foarte inalte, exista multe spatii de joaca pentru copii, se poate face un traseu de escalada si tiroliana, se poate juca ping-pong, badminton si alte sporturi de gen. Exista si un mic muzeu dar si o galerie care duce catre un punct de observare de unde se poate vedea prima galerie a minei, de tip clopot. In perioada romana si mult dupa, exploatarea a fost doar de suprafata, mult mai tarziu incepand saparea de galerii. Evident, ca in orice mina, e racoare. Asa ca luati un hanorac cu voi sau o geaca daca doriti sa stati mai mult. Temperatura in interior e cam de 15 grade.

Sovata (baile) am regasit-o complet schimbata. Au aparut pensiuni noi, cele vechi s-au renovat si arata destul de bine iar centrul este foarte curat si frumos amenajat. Lacul Ursu, atractia principala a statiunii, este acum in administrarea Danubius Hotels si este bine ingrijit. S-a construit un gard de jur imprejur si o alee pietonala cu pista de biciclete dar senzatia e ca inca se mai lucreaza pentru ca sunt multe spatii destinate informarii care inca nu era finalizate si de asemenea, o serie de indicatoare nu erau inca inscriptionate. Una peste alta locul e frumos pentru promenada si parca ai senzatia ca nu esti in Romania. Si ca peste tot unde e frumos, parca si lumea e mai civilizata. Pentru cei care vor sa se imbaieze in lac, programul este de la 10 la 18 cu pauza de la 13 la 15. In aceasta pauza accesul in apa este interzis dar se poate ramane in strand. Cred ca motivul acestei pauze este dat de racirea apei. Practic Lacul Ursu este un lac heliotermic. Apa poate atinge si temperaturi de 50 de grade (maximul istoric a fost de 70 grade) datorita unei pelicule de apa dulce care se formeaza la suprafata de la niste izvoare care curg in lac. Aceasta pelicula actioneaza se pare ca o lupa, razele solare incalzind apa sarata de dedesubt. Stratul de apa dulce actioneaza si ca izolator pastrand temperatura ridicata a apei de la fund. Probabil datorita agitatie create de cei care inoata, pelicula de apa dulce nu se mai formeaza si apa din lac nu doar ca nu se mai incalzeste, dar se si raceste. Prin urmare, la amiaza cand soarele este cel mai puternic, lacul este golit de oameni pentru ca incalzirea naturala sa se produca. Cel putin asta e teoria mea.

Cred ca un simbol al statiunii care mi-a trezit amintiri il reprezinta hotelurile si baza de tratament construite in perioada comunista care troneaza pe dealul din dreapta lacului. Desi sunt oarecum renovate, acestea pastreaza imaginea de statiune de munte din anii ’70-’80. Mi-ar fi placut sa stau acolo dar din pacate nu erau camere si nici preturile nu erau chiar pe masura bugetului pe care l-am alocat acestei excursii (porneau de la 86 euro pe noapte). In zona lacului sunt cateva restaurante (mai bine zis terase) care arata bine si care erau mai tot timpul pline, dar noi am preferat sa cinam pe terasa unui hotel de vis a vis de al nostru. Se numeste Pacsirta. Desi meniul nu este foarte bogat, mancarea a fost excelenta si servirea ireprosabila. Preturile sunt decente, raportul calitate pret fiind unul foarte bun. Exista localuri pentru toate gusturile si multe gherete cu „street-food” local. Kurtos Kalacs, Langos si altele se gasesc la discretie dar eu vi le recomand pe cele de langa Vila-hotel Paula.

Un lucru care trebuie precizat insa este ca dimineata nu prea ai unde sa bei o cafea, decat daca insisti. Localurile nu se deschid inainte de 10 si daca esti mai matinal poti avea surprize. Noi am reusit sa bem o cafea pe la 10 la un local care tocmai se deschisese dar era pustiu. Cred ca lumea nu prea are timp de asa ceva pentru ca la 10 era deja coada la intrarea in strand. Daca vreti sa serviti micul dejun, sunt cateva locuri unde puteti face asta dar nu exista o varietate foarte mare. Cred ca se poate face asta si in strand si multi prefera sa procedeze asa. Apropos de strand, acesta consta de fapt intr-un ponton de dimensiuni foarte mari dar nu sunt sezlonguri decat foarte putine. Cei mai multi turisti stau direct pe prosoape dar cred ca e foarte util sa iti iei o saltea de yoga sau o folie de izopren. O saltea gonflabila e si mai buna. 🙂

Pentru amatorii de suveniruri sunt magazine din plin. Puteti cumpara o varietate de sortimente de sare de baie, „sapunuri” din sare, lotiuni pe baza de sare si alte produse derivate. De asemenea, se pot cumpara diverse articole din ceramica de Corund (localitatea e renumita pentru mesterii olari) dar si articole vestimentare din piele, blana sau in (gen ii).

Pe drumul de intoarcere am facut o oprire la Lacul Rosu si una la Hanul Ancutei pentru pranz. Lacul Rosu e la fel de aglomerat si cocalarit ca de obicei, iar la Hanul Ancutei au niste preturi de zici ca esti in centrul vechi din Bucuresti sau pe undeva prin strainatate. Au construit o terasa uriasa langa han, probabil pentru nunti mai degraba, dar care face nota discordanta cu hanul. Aspectul de nou nu face deloc casa buna cu vechimea hanului. Dar daca piata cere … N-am vazut sa fi dus lipsa de clienti.

Cam asta a fost excursia noastra in secuime. Ne-am plimbat, ne-am relaxat, am vazut ceva locuri noi si am mai invatat cate ceva. Va recomand traseul pentru peisaje, salina pentru tratament si Sovata pentru relaxare. Probabil ca daca am fi fost intr-un grup de 2-3 cupluri am fi stat pana duminica si nu ne-am fi plictisit. E un loc placut unde simti ca te deconectezi. Verdictul meu: cu siguranta voi mai merge! Va las cu niste imagini de pe drumul de intoarcere. Chiar avem o tara minunata!