Anii de comunism prin care a trecut poporul roman au lasat urme adanci in mintile celor care au prins acele vremuri. Si din pacate chiar si in mintile celor nascuti mult dupa 1989. Pentru ca au fost crescuti de parinti ce au prins comunismul. Multa vreme am crezut ca cel mai vizibil efect al comunismului este lipsa spiritului antreprenorial. Dar intre timp acest efect s-a estompat. Au iesit insa la iveala multe alte efecte in timpul acestei pandemii pe care o traim de 2 ani: ignorarea stress-ului si a depresiei.
Se vedeau si inainte lucrurile despre care vorbesc, dar acum parca sunt din ce in ce mai vizibile. Poate si pentru ca se vorbeste mai mult despre acestea, poate si trendurile internationale ajuta. Am fost crescuti sa ignoram si chiar sa ironizam suferinte, ni s-a spus sa fim barbati (chiar si femeilor), sa nu ne mai gandim, sa iesim afara sa luam aer si totul va fi mai bine. Ce e aia stress? Cum adica suferinta fizica cauzata de stress? Ce e aia depresie? Fugi ma de aici cu depresia ta, ai prea mult timp liber. „Ia pune mana si munceste si vezi cum iti trec toate.”
Am ignorat si eu stress-ul la randul meu. Mi s-a spus ca unele stari si chiar afectiuni fizice cu care m-am confruntat ar fi cauzate de stress si am reactionat la fel ca mai sus. „Hai ma ca eu nici macar nu sunt stresat. Am o viata ok, sunt fericit, sunt relaxat, ce poate sa-mi provoace stress?” Dar stress-ul nu-i o chestie pe care sa o simti doar pe moment. El se aduna si te macina usor, usor. Nu-l simti dar el se inmagazineaza si devine o piatra de moara pe care o cari dupa tine si te apasa fara sa realizezi.
In august m-am barbierit dupa ceva vreme si m-am trezit ca aveam 2 petice in barba unde nu-mi mai crestea par. Am fost la medic si ghici ce, stress. Solutia? Destreseaza-te! Dar cum? Cum stii ce iti provoaca acest stress? Ei bine … cum ar zice un titlu foarte popular in tabloidele de pe tot mapamondul … n-o sa-ti vina sa crezi!!!
Mi s-a intamplat sa stau pe canapea sa ma uit la un film/meci si sa imi dau seama ca sunt incordat la maxim. Sau sa merg la cinema si sa plec de acolo mai obosit decat am ajuns. Ei bine, asta e genul de stress pe care ti-l provoci singur si nici macar nu iti dai seama. Si se aduna. Culmea e ca ai impresia ca te relaxezi in timpul asta, dar de fapt efectul este diametral opus.
Solutia nu este sa nu te mai uiti la filme sau la meciuri. Sau sa nu te mai intalnesti cu prietenii. Sau sa nu mai joci fotbal. Solutia nu poate fi asta. Pentru ca asta ar insemna sa ne ferim de prea multe lucruri. Ceea ce cred ca trebuie sa intelegem este ca solutia universal aplicabila pentru toti indivizii nu exista. Cred ca trebuie sa traim cu acest stress si sa-l controlam. De eliminat cred ca este imposibil sa-l eliminam.
Exista insa o „voce interioara” pe care uneori trebuie sa o asculti si sa te opresti din ceea ce faci.
Cand aveam multe cursuri si seminarii la universitate, obisnuiam sa ies sa ma plimb pe Copou atunci cand aveam cate o „fereastra” de 2 ore. Uneori credeam ca pierd timpul dar acum cred ca acele deconectari ma ajutau mai mult decat imi imaginam. Cand mi-am scris teza de doctorat, mai ales pe final, am facut un curs de fotografie. Ma rog, e mult spus curs, erau niste intalniri lunea si joia seara. Nu faceam asta pentru ca ma simteam stresat. Dar am facut-o pentru ca am ascultat acea voce interioara. Si pe moment nu am constientizat cat de mult m-a ajutat.
Pentru mine a functionat foarte bine pana cand am inceput sa ignor aceste porniri, aceasta „voce”. Imi spuneam ca nu-s stresat si ca n-am de ce sa fac ceva in sensul asta. Gresit! Asculta vocea aceasta interioara si ia o pauza! Fa ceva ce simti ca trebuie sa faci, nu conteaza ce! Whatever floats your boat! Pentru ca suntem diferiti si stress-ul ne afecteaza diferit.
Photo by Tim Goedhart on Unsplash.
Scrie un comentariu!