Inca de cand suntem copii suntem invatati (mai mult sau mai putin, depinzand de parinti si de mediul in care crestem) sa ne purtam frumos in societate. Adica sa spunem „saru’ mana” cand intram intr-o incapere si „multumesc” atunci cand primim o bomboana. Nu prea intelegem noi de ce, mai ales atunci in primii ani de viata, pentru ca tantile alea din incaperea in care intram de obicei ne intorc pe toate partile si asta nu ne prea place, iar cand vine vorba de bomboana, deja suntem cu gandul la cat de buna e si cum o sa se topeasca in gura asa ca, cui ii mai pasa de multumesc. E bine insa ca prin repetitie si prin cateva scatoalce uneori reusim sa deprindem obiceiul de a fi civilizati. Unii.
Odata ajunsi la adolescenta incepem sa aflam ca a fi civilizat nu e suficient si ca trebuie sa fii manierat. Asta mai ales cand vine vorba de interactiunea cu sexul opus. Si uite asa incepem sa ne lovim de o groaza de situatii si reguli. Cine le-o fi (de)scris … mai putin conteaza, important e rezultatul si prin incercare si eroare incepem sa ne convingem ca regulile sunt valabile si ca interactiunea devine mai placuta atunci cand acestea sunt respectate. Mai apoi, ajunsi la maturitate de-a binelea incepem sa intelegem ca manierele sunt eficiente si in relatiile de afaceri si ca tantile ale carora le spui „saru mana” se mai inmoaie un pic la auzul acestuia.
Din pacate insa, pentru unii ceea ce am scris pare a fi o poveste din vremuri de mult apuse. Pentru ca manierele sunt acum out of fashion pentru multi. Suntem inconjurati de superficialitate si relatiile interumane sunt pretuite foarte putin, ceea ce face ca manierele sa nu-si mai aiba rostul, logic. Nu suntem preocupati de a avea relatii bune cu oamenii din jur, alergam in permanenta dupa rezultate si suntem pregatiti sa calcam pe cadavre pentru a le obtine. Cinismul si-a facut tot mai mult loc in noi odata cu aparitia acestui fals capitalism in care ne ducem traiul. Carpe diem pare sa prinda astfel noi intelesuri pentru cei care apartin categoriei descrise mai sus.
Codul bunelor maniere cu ale sale sute de reguli alambicate si demodate este inlocuit astfel de codul bunelor manele, mai simplu, mai pragmatic, mai primordial. 4 elemente simple, perfecte pentru guvernarea societatii viitoare:
1. Bani
2. Tovarasi
3. Dusmani
4. Femei
Si uite asa tot progresul nostru social nu valoreaza nimic. Ne intoarcem fix de unde am plecat pentru ca aceste 4 elemente au fost si vor fi intotdeauna drive-urile principale ale individului. Sigur, rational gandind nu e nicio descoperire in cele scrise mai sus. Intotdeauna am fost preocupati de perpetuarea speciei, de a socializa, de a ne coaliza impotriva pericolelor si de a avea bunstare. Doar ca pe parcursul evolutiei clasamentul s-a inversat. Daca Menelau si fratele sau porneau un razboi contra Troiei in numele dragostei furate de Paris urmand sa imparta prada de razboi ca pe un trofeu, acum femeia face rocada mare cu banii.
Ne prostim in fiecare zi dragi prieteni. Haus, haus!
Din genericul: „Viata bate filmul” , degeaba ai 12 clase daca nu ai S Klasse !
Restu’ e pantru dusmani :))
@cosmin: ce tare a fost asta! :))))
E de aici: http://www.youtube.com/watch?v=JoTP2iBWBEk
@Alex: Merci! :))
„Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoşti o floare;
Cunoşti un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Şi steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum priveşte
Şi pe neghiob pe cât vorbeşte.”
(Semnul – Ion Luca Caragiale)
Poezia continua, insa m-am oprit la „neghiob”. M-a pus pe ganduri post-ul, pentru care va si felicit. Ma gandesc de ceva timp la o solutie, la radacinile acestui „fenomen”, la cum am putea(ar putea unii) oare sa realizeze ca nimic nu cade din cer,ca vorba dulce mult aduce, ca visele alea mari nu sunt doar pentru printi si printese perfecte, ca a fi om si a te implini intr-o societate oricat de subreda ar fi ea nu tine de „aur,bani,dusmani si domnisoare asa zis ver-sa-te”!
E dureros ca unii chiar nu isi dau seama cat e de important respectul si ca nu au aflat inca despre adevaratele valori. Am ajuns la concluzia ca poate e mai simplu pentru ei sa spuna: „lasa,ma, sa ramana ei (astia care le stiu pe toate cu ale lor) si sa fim noi prostimea, mai lipsiti de respect sa fim aia care nu „le stie pe toate” – dar noi macar avem scoala vietii)” :)))) Si scoala vietii ne invata ca avem de castigat din cel mai elementar bun simt….In sfarsit, e si mai dureros pentru cei care constientizeaza ca exista asemenea personaje in jur si sunt foarte greu de schimbat. Important e ca mai sunt oameni care mai trag cate un semnal, asa ca felicitari again!
E adevărat ce spui tu, dar eu, personal, am ajuns la concluzia că nu e deloc rău să fii manierat şi politicos. Mai există, încă, oameni care să aprecieze asta. Şi un salut sau un „mulţumesc” la timpul potrivit s-ar putea să-şi facă efectul mai mult decât pare. Aşa că, demodat sau nu, eu cred că nu ne costă nimic să ne purtăm frumos. Faţă de cine merită, desigur!
Bine spus