Practice makes perfect!

De ceva timp lucrez cu o echipa faina la un proiect care mi-a atras atentia de la primul contact pe care l-am avut, din primul moment in care am aflat despre acesta. Prefer insa sa nu vorbesc despre proiect pentru ca inca nu e finalizat si voi astepta sa se lanseze oficial spre sfarsitul saptamanii pentru a va povesti atunci. Oricum ceea ce urmeaza sa scriu n-are prea mare legatura cu proiectul in sine. Dar, in echipa cu care lucrez exista o persoana care are tot ce-i trebuie pentru a deveni un speaker formidabil insa se teme de vorbitul in public. Despre asta si vreau sa va povestesc.

Am cunoscut multi speakeri si traineri in ultimii 10 ani. Foarte multi vorbesc bine dar putini au ceva de spus cu adevarat. Si stiti de ce? Nu pentru ca le lipseste exercitiul sau pentru ca nu stiu sa se exprime, sau pentru ca au emotii in fata unei sali pline de oameni. Ci pentru ca le lipseste experienta practica. Si mai e ceva. Pentru ca vorbesc pentru prea multe categorii de public deodata si este absolut imposibil sa fii priceput in orice domeniu. Nu e foarte usor sa fii relevant atunci cand nu ai facut niciodata lucrurile pe care le „predici” si cand nu cunosti piata la care faci referire. Si aici vorbesc din proprie experienta.

Mi-am redus foarte mult participarile la evenimente de gen pentru ca imi dau seama ca publicul e prea divers si ca imi lipseste experienta practica, de unde trag concluzia ca nu sunt relevant. Prefer sa vorbesc la evenimente nisate despre subiecte pe care le stapanesc si despre zone in care am profesat. Atlfel risc sa ma acopar de ridicol.

Stiu ca am mai scris despre asta si deja incep sa sun ca o moara stricata dar de data asta nu vreau sa critic pe nimeni. De fapt scopul acestui articol este sa-i incurajez pe cei care au experienta practica sa iasa in fata si sa vorbeasca mai mult. Din pacate sunt prea putini profesionisti care stiu sa faca o prezentare buna, sa acapareze atentia publicului si singurii pierzatori sunt cei care asista la conferinte pentru ca pierd experienta care conteaza cu adevarat. Sunt foarte constient ca dictonul „those who can, do, those who can’t teach” este uneori foarte adevarat. Sunt in categoria celor „who teach” si nu mi-e frica sa recunosc ca o perioada am facut-o numai din carti dar cand am inceput sa intru si in categoria celor „who do” am simtit ca si teaching-ul a crescut mult in calitate. Feedback-ul primit e mult mai bun si colaborarile ulterioare mai fructuoase.

So, dragi prieteni „who do” lasati deoparte frica de a vorbi in public si complexele, iesiti in fata, luati microfonul si impartasiti-le altora experientele. Satisfactia e garantata! Evident, e nevoie de exercitiu dar nu ma indoiesc ca oameni motivati ca voi nu vor avea probleme in a reusi! Hai, la treaba! Practice makes perfect, both ways! 😉