Hangouts – Bucovina Lodge, Vama.

Sunt foarte incantat sa va povestesc despre un nou loc deosebit pe care l-am descoperit in weekendul ce a trecut. Este vorba despre o pensiune minunata din localitatea Vama, cam la jumatatea distantei dintre Gura Humorului si Campulung Moldovenesc. Vroiam sa iesim in weekend undeva sa ne relaxam si cred ca vreo doua seri, dupa serviciu, am stat si am cautat o varianta care sa ne convina. Pornisem de la ideea de a gasi direct o pensiune cu piscina sau macar cu sauna si alte facilitati de tip spa. Dar pentru ca ne-am gandit destul de tarziu, cam toate din categoriile amintite erau fie ocupate, fie foarte departe. Prin urmare am “debifat” optiunea piscina si uite asa am ajuns la Bucovina Lodge.

Am rezervat pe Booking.com si sambata dimineata ne-am pornit catre Vama. Nu era prima data cand mergeam in zona, dar in cele mai multe din cazuri am mers fie la Humor, fie la Vatra-Dornei asa ca Vama era totusi o destinatie noua. Din fotografiile vazute pe booking, pensiunea parea sa fie asezata undeva pe un deal, la poalele padurii, departe de sosea, iar asta ne-a incantat inca de la inceput. N-a fost greu s-o gasim pentru ca este foarte bine semnalizata de la strada. Drumul e putin abrupt in apropierea pensiunii dar proprietarii au asfaltat cea mai abrupta bucata, deci nu sunt probleme.

Am ajuns in jurul pranzului, adica pe la 12.30, am parcat in spatele pensiunii si am intrat. In interior … nimeni, si o liniste care imi aducea aminte de casa bunicilor intr-o dupa-amiaza de duminica. Primul lucru care ne-a suprins in mod placut a fost livingul. Desi v-ati astepta la o amenajare tipic bucovineana, sa stiti ca nu e deloc asa. De altfel ar fi ciudat sa vezi o pensiune noua amenajata in stil batranesc, traditional. Mie mi-a parut mai degraba o amenajare vestica si culmea chiar familiara. Semineul generos, canapeaua si fotoliile mari asezate in jurul semineului, dulapurile clasice si vitrinele largi, mesele si scaunele din lemn pica perfect in peisaj. Despre podelele din lemn si covoarele cu motive locale, despre decoratiunile care imbraca peretii si pervazurile de la geam, despre perdele si despre corpurile de iluminat nu va mai zic, ramane sa le descoperiti singuri.

Din living am iesit pe terasa din fata a pensiunii, care fiind construita in panta, este cumva la etajul 1 in partea din fata. Privelistea e de senzatie, pensiunea avand o curte mare care ti se desfasoara in fata iar undeva in josul pantei se afla o casuta traditionala perfect restaurata. In planul secund, se vad casele gospodarilor din Vama, bisericile din sat si abia in planul al treilea se vad dealurile odinioara impadurite cu coamele mangaiate de un vazduh de un albastru specific voronetian.

Dupa 5-10 minute in care am descoperit singuri pensiunea pe interior si pe dinafara, am intrat in contact cu personalul pensiunii. Am fost condusi catre camera noastra si-apoi intrebati daca dorim sa servim pranzul. Va spun sincer ca nu eram hotarati deloc sa mancam acolo, mai degraba luasem in calcul alte optiuni unde mai fusesem anterior dar am intrebat care este meniul si am zis da. Doamna de la bucatarie ne-a pregatit repede masa si 45 de minute mai tarziu mancasem cea mai buna mancare traditionala gustata de la bunica-mea incoace. Nu va inchipuiti ca am mancat chestii sophisticate, a fost o ciorba radauteana, o ciorba cu sfecla rosie si la felul 2 o fasole cu carnati proaspeti si carne de porc. Cred ca cel mai potrivit cuvant prin care pot descrie gustul mancarii este DIVIN! Aproape ca nu ne puteam opri din mancat si va spun sincer ca imi venea sa mai cer o portie. Si festinul nu s-a oprit aici, pentru ca si seara si la micul dejun de a doua zi au fost la fel de gustoase. Nu mai continui cu felurile de mancare pentru ca v-am starnit destul.

Camera noastra, la fel de sic amenajata, ne-a oferit exact ceea ce ne asteptam, relaxare. Fara fite inutile, fara Jacuzzi in podea, fara televizor de diagonala cat peretele si alte treburi din astea. O camera cu de toate pentru relaxare, adica un pat perfect, caldura, geamuri mari pentru o vedere perfecta, un balcon pe masura, podele din lemn lacuit si o baie perfect echipata si functionala. Desi am dormit doar 6-7 ore, m-am odihnit acolo cat pentru 7 nopti dormite acasa pe salteaua mea fitoasa cu memory foam si alte prostii.

Acum ca am acoperit subiectele clasice, pot sa trec in final la ceea ce m-a impresionat cel mai mult. Si poate n-o sa va vina sa credeti, dar e vorba de gazdele noastre. Initial imi faceam oarecum griji, ca fiind doar noi doi o sa fie cam ciudata ca nu prea o sa avem companie. Dar ne-am inselat. Oamenii au stat de vorba cu noi si noi cu ei de parca ne cunosteam de o viata. Subiectele abordate au fost de la Carol I pana la Johannis, de la homo bucovinensis pana la tinerii carora le e rusine sa munceasca in ziua de azi si de la categoriile de oaspeti primiti pana la studentii pe care as vrea sa-i trimit sa faca practica acolo. Oameni deosebiti, primitori si mai presus de toate, o companie excelenta.

Dupa-amiaza ne-am petrecut-o la Aquarius Spa din Campulung, desi initial ne gandeam sa mergem la Complexul Arinis din Gura Humorului. Am schimbat in ultimul moment destinatia si am sa va povestesc in alt articol despre cum e acolo, pentru ca sunt destule de zis. Pensiunea noastra are si ea sauna dar noi am preferat sa mergem la Aquarius pentru piscina.

Daca ar fi sa recomand cuiva Bucovina Lodge, as zice ca i s-ar potrivi unui intelectual, dornic de relaxare, de a petrece cateva zile intr-un décor perfect, de a cutreiera la pas dealurile din imprejurimi si amator de mancare traditionala bucovineana. Nu va asteptati la un restaurant a la carte, nu va asteptati la sofisticarenii, in schimba asteptati-va la relaxare, deconectare, oameni de calitate si gusturi pe masura. Aveti mai jos cateva imagini si va recomand sa faceti rezervarea pe site-ul lor sau prin telefon pentru ca oamenii sunt onesti, dau bon fiscal si nu e cazul sa-i mai punem sa plateasca si un comision la booking. 😛 Iar daca vreti sa mancati la ei, ar fi bine sa le spuneti asta la telefon sau pe site, pentru a va pregati ceva bun bun bun! 🙂