La biserica. Cel putin pe roman il duce la biserica. Vad in fiecare zi cum lumea se ingramadeste la biserica ori de cate ori e vreo sarbatoare sau se inaugureaza vreun nou lacas de cult. Se lasa mereu cu imbulzeala, imbranceala si injuraturi. Nu se mai tine cont de faptul ca se afla totusi intr-un loc, teoretic sfant, si toti isi dau arama pe fata. Tipa, racnesc, impart coate si pumni si toate astea pentru ce? Ma intreb de fiecare data pentru ce?
Raspunsul nu poate fi decat unul singur. Suntem in buda foarte rau si cred ca pentru multi, mai ales pentru cei saraci, biserica este singura cale de salvare. Singurul sprijin pare sa fie cel de sus iar acesta nu prea vine. Ne-am obisnuit inca de pe vremea stramosilor nostri sa ne adapostim la biserica in vremuri de restriste insa acum nu mai e aceeasi chestie. Nu mai navalesc tatarii si nici turcii, ci euroiul si dolarul, zidurile nu ne apara de inflatie si nici de prostie sau lene.
Ingramadeala la sarmale pare rezonabila dar ce ne facem atunci cand oamenii nu se ingramadesc decat sa treaca prin altar sau sa ia numai o sticla de aghiazma pe care in oricare alta zi o pot lua fara probleme. Atunci intelegi ca de fapt oamenii astia nu se duc pentru a-si umple stomacul ci pentru a se umple de speranta. O speranta care de fapt dureaza foarte putin si care se pierde in momentul in care ajunsi acasa se aseaza in fata celeilalte tentatii din vremurile in care traim: televizorul deschis de Antena3 sau Realitatea.
Aparent e ca un joc. Te duci la biserica pentru ca ingerasul de pe umarul drept iti spune asta dar cand ajungi acasa te lasi prada tentatiei pe care ti-o insufla dracusorul de pe umarul stang. Totul e de fapt mult mai complex. Marketingul functioneaza de ambele parti. Canalele de comunicare sunt aceleasi si batalia e mai mare decat crezi. Strategiile sunt cele care difera. Si uite asa traiesti de la o duminica la alta.
Rezultatul e simplu, biserica devine din ce in ce mai puternica si in acelasi timp romanul din ce in ce mai dependent de divinitate. Sa ne culcam pe o ureche ca doar am facut cruce si de-acum s-asteptam sa vedem cum vin minunile. Parca-mi aduc aminte de mayasi care credeau ca prin sacrificii si ofrande o sa aduca ploaia inapoi. Au asteptat 100 de ani, timp in care au murit cu zecile de mii si natalitatea scazuse dramatic. Intr-un final si-au luat lumea in cap si au plecat in alta parte unde ploua. Oare romanii cand o sa faca asta?
Vroiam sa mai adaug ceva..dar NU gasec ce..!
Mă-nclin!:)
Viata in Romania este tot mai grea. Singura speranta ramane biserica, dar acolo este foarte important cum mergem, daca suntem incarcati de griji, cu siguranta ca nu vom fi deschisi in rugaciunile noastre.
Saracia omoara sperantele si visele. Am multe cunostinte care au demarat afaceri si aveau ganduri mari, majoritatea avand afaceri facute din pasiune. Din pacate, odata cu afacerile au murit si visele lor.
Duce la jafuri si crime! Acolo duce SARACIA!