The divine intervention.

Ieri am facut o scurta excursie la Falticeni pentru a-mi vizita bunica, unchiul si matusa. Pe var-meu l-am tot vazut. :)) In fine, am plecat din Bacau pe la ora 10.30 pe E85 catre destinatia mea mai sus mentionata.

Dupa ce am alimentat la Petrom-ul de la iesirea din Roman am fost depasit de un BMW seria 5. Drumul era ok, dar afara burnita marunt, un fel de ploaie care se transforma destul de rapid in gheata pe parbriz si nu numai. M-am gandit direct la tractiunea pe spate a BMW-ului si chiar mi-am zis in gand ca e un curajos.

Mi-am continuat drumul si m-am apropiat de intersectia cu drumul catre Iasi, respectiv E581. Apropiindu-ma de rond am vazut ca tipul cu BMW-ul a pierdut controlul, s-a rasucit pe sosea si s-a rasturnat usor in santul de pe contrasens. Viteza mica, nu mai mult de 30 km/h insa pe jos, dupa cum aveam sa aflu imediat in timp ce franam, STICLA!

Senzatia e foarte ciudata. Vedeam ca in reluare cum masina dansa pe drum si apoi se indrepta spre sant si nu realizam ce se intampla, asta in timp ce ma aflam la maxim 50 de metri in spate. Un feeling foarte ciudat a fost in momentul in care am coborat din masina si m-am gandit ca e posibil ca oamenii din masina sa fie grav raniti sau chiar decedati. Ce-as fi facut atunci? Brr, nici nu vreau sa ma gandesc.

Reusesc sa opresc cam in dreptul masinii rasturnate, ii fac semn unui domn cu un bus sa opreasca si el, trage in fata mea pe refugiu si mergem amandoi la masina sa vedem daca pasagerii sunt ok. Deja iesisera din masina aflata pe cupola asa ca m-am intors la masina sa iau telefonul si sa sun la 112. In acest timp, ceilalti soferi, curiosi sau ingrijorati, opreau mai greu sau mai usor pe marginea drumului.

Nimic iesit din comun, toata lumea incerca sa dea o mana de ajutor. Au pus BMW-ul pe roti dar oricum nu conta pentru ca era zob si oricum nu aveau cum sa-l scoata de acolo pe roti fiindca santul avea peste 1,5 m adancime. In timp ce sunam la 112, un alt sofer, mai putin inspirat, opreste in mijlocul drumului sa se uite. Evident, urmatorul se propteste in el. La fel si urmatorul si toate astea se intamplau la mai putin de jumatate de metru de masina mea frumos parcata in refugiu.

Evident, ramasesem fara cuvinte, vorbeam robotic cu operatorul de la 112 si ii spuneam cum inca o masina, si inca una se tot loveau in fata mea. In acelasi timp ma rugam sa nu alunece 20 de cm in dreapta si s-o loveasca pe a mea. Intr-un moment de echilibru, ma urc in masina, bag in marsarier si dau incet inapoi pe refugiu sa ma indepartez de zona unde se lovisera ceilalti. Exact in acelasi timp, vad in oglina o a patra masina cum se apropie cu viteza si intra in celelalte dupa care trece milimetric in dreapta pe langa masina mea care dadea incet inapoi. OMG!!!

Am depasit coloana de masini lovite, am trecut de rond, am parcat pe un drum laturalnic unde mi s-a parut safe si am continuat sa vorbesc de acolo cu politia si pompierii pentru a da detalii despre cele intamplate. N-au fost victime, nici macar o zgarietura insa 3 masini s-au facut zob.

Am scris acest post nu pentru a descrie experienta ci pentru niste concluzii pe care le-am tras dupa ce am inceput sa realizez ce se intamplase. Astfel in ordinea importantei ..

1. Daca tipul cu BMW-ul nu s-ar fi rasturnat, stiu ca suna cinic, probabil ca as fi fost eu primul care remarca poleiul si cine stie daca n-as fi derapat la randul meu.

2. Probabil ca daca n-ar fi avut tractiune pe spate nu s-ar fi rasturnat.

3. Cauciucurile de iarna nu conteaza pe polei.

4. Soferii romani nu au nici cea mai mica idee de educatie in trafic, oprind in mijlocul drumului fapt ce a provocat accidentul in lant din care si masina mea putea sa iasa vatamata.

5. Nu e bine sa circuli in zile de sarbatoare cand nu se prea lucreaza. Desi masina de la drumuri era dupa rond la 100 m, evident, nu dadusera cu nimic in zona unde s-au produs cele doua accidente.

6. Acolo sus cineva ma iubeste. 🙂