Ce ne-a adus finala Europa League?

Unii ar spune ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap. Altii, probabil ca au gasit gasca cu oua de aur. Pacat ca minunea, ca orice minune, dureaza numai trei zile. Dar poate vom ramane cu ceva, poate in sfarsit Romania va constientiza marele bine care i s-a facut.

Probabil Mircea Sandu isi merita din plin huiduielile pentru esecurile echipei nationale dar trebuie sa recunoastem ca fara ambitia lui si fara relatiile cu Platini n-am fi privit aseara acest eveniment unic, fabulos, impresionant. Nu vreau sa-i mai aduc elogii pentru ca sunt si eu de parere, ca multi altii, ca ar trebui sa plece si sa lase locul altora mai bine intentionati.

Finala Europa League inseamna pentru noi o responsabilitate enorma pe care am gestionat-o destul de bine. Evident, imediat dupa fluierul de final, presa din Romania a inceput si cu criticile, mai mici sau mai mari vis a vis de cateva probleme inerente de organizare. Una peste alta insa, cam toata lumea a fost de acord ca ne-am descurcat.

Si-acum sa revenim la titlul acestui post. Ce ne-a adus aceasta finala? Multi bani pare a fi un raspuns mai mult decat evident, aproape mecanic. Asta pentru ca atentia a fost de la inceput pe zona pecuniara dar si pentru ca s-a vorbit despre sutele de milioane investite in constructia National Arena pe care probabil multi cred ca ar trebui sa le recuperam dintr-un singur meci.

Finala aceasta ne-a adus in principal multa atentie. Romania si Bucurestiul in special, branduri cu multe probleme, au beneficiat de atentia a sute de mii, ba chiar milioane de ochi, a condeiului miilor oameni de presa, a camerelor de filmat si a aparatelor foto, a agentiilor de turism, a companiilor aeriene si a multor alte companii implicate direct sau indirect in aceasta finala.

Ceea ce trebuie sa constientizam este ca Romania a luat o gura mare de aer, asemeni unui scufundator de mare adancime. Am iesit un pic din groapa abisala in care ne-am scufundat si am demonstrat ca lumina aceea ce pluteste deasupra nu este chiar atat de departe. Important este insa ce vom face de-acum inainte. Brandul nostru de tara a capatat un awareness pozitiv, chiar daca pe ici pe colo spaniolii au mai vazut cate un caine vagabond, chiar daca unii au fost cu ochii doar pe fete si chiar daca au mai fost probabil si cativa pacaliti de taximetristi.

Cei mai multi au gasit in schimb o capitala cu potential, cu hoteluri curate, cu terase primitoare, cu bere romaneasca buna dar si cu bere importata, cu metrou, cu aeroport, cu oameni zambitori, ospitalieri si placuti. O capitala in care ar putea reveni pentru a vizita-o impreuna cu familia, cu prietenii. O capitala perfecta pentru un city-break diferit fata de cele in care probabil deja au fost.

Si-au mai gasit siguranta, civilizatie, oameni care vorbesc pe limba lor si multe asemanari cu tara din care au sosit. Nu numai tigani, caine vagabonzi si gunoaie, prostituate si hoti asa cum deseori au aflat din diverse filme postate pe internet.

Romanii si Romania au mai castigat ceva. Au castigat dreptul de a arata ca se poate. Si-au aratat asta spaniolilor si lumii intregi printr-o organizare exemplara fara incidente majore. Problema care se pune insa este daca romanii au inteles ca si-au aratat chiar si lor ca se poate. Pentru un cateva zile romanii au fost civilizati, educati, harnici si atenti.

Am creat un brand promise mai bun decat cel sugerat prin campaniile pe care s-au cheltuit milioane bune de euro. Provocarea este sa-l si respectam. ProTV a spus „meciul lor, finala noastra” si cred ca asa a si fost. Romania si Bucurestiul au marcat cateva puncte importante la popularitate, nesperate chiar. Inchei prin a parafraza o campanie de succes: „Let’s do it Romania!” si prin a spera ca romanii au inteles mai mult decat „Mitica la brutarie” din toata finala asta.