Sunt obosit.

Ieri a fost cea mai lunga zi din an si a trecut atat de repede incat nici n-am simtit-o. Si parca uitandu-ma inapoi la ultimul an imi dau seama ca totul s-a derulat foarte rapid. Imi dau seama insa ca de aproape 2 ani eu n-am mai avut vacanta, in adevaratul sens al cuvantului. Si ma intreb, oare nu e momentul sa imi iau una?

An de an, in perioada iulie-septembrie intru intr-un mood de relaxare. Pur si simplu mintea si corpul meu incearca sa reduca tot mai mult efortul depus si sa se recupereze. Anul trecut insa n-am mai facut asta si s-a vazut. Ma simt obosit. Fizic si psihic. Am nevoie de o vacanta adevarata, una din aceea in care plec din Iasi pentru 2 luni si ma intorc inapoi cu dorinta de a demara proiecte noi, cu energie si cu mai multa vitalitate.

Intrebarea care se pune este: pot sa-mi mai permit o asemenea vacanta? E un  raspuns pe care am sa-l caut zilele urmatoare. Imi lipsesc momentele de nepasare, momentele in care ma trezeam dimineata fara niciun gand, fara nicio grija, zilele petrecute pe marginea piscinei cu prietenii, zilele in care simteam nisipul sub talpi si mirosul de mare in nari, zilele in care parcurgeam sute de kilometri pe zi in spatele volanului stiind ca la capatul zilei urma sa ajung intr-o destinatie noua.

Anii au trecut, grijile sunt tot mai multe si ma simt apasat de toate problemele. Doru, imi spunea acum 3 luni sa-mi fac curaj si sa pornesc intr-un nou drum, sa-mi urmez pasiunile. Incep sa cred din ce in ce mai mult ca avea dreptate. Ce-ar fi daca as lasa toate grijile deoparte? Macar pentru 2 luni, macar pentru o luna … Ce s-ar intampla? Sunt raspunsuri pe care, din nou le voi cauta in zilele urmatoare.

Sunt obosit.