Nici de bucurat nu ne mai bucuram ca altadata.

Normal ca e un post despre calificarea Stelei. Ce credeati? Nu puteam rata un astfel de eveniment. Dupa 5 ani jucam iarasi in grupele Uefa Champions League si e un motiv de bucurie pentru fanii stelisti. Din pacate euforia calificarilor din trecut lipseste. Chiar daca si acum a fost una cel putin la fel de importanta, doar au trecut ceva ani de la cea anterioara. Sigur, romanii s-au bucurat, dar s-au bucurat la ei acasa. Nimeni n-a mai iesit pe strazi fluturand steaguri ros-albastre, n-am mai auzit lumea urland in apartamente la goluri (chiar m-am simtit aiurea cand am tipat de bucurie la goluri, aproape ca imi era rusine fata de vecini). Ne-am calificat, am vazut 3 interviuri, 3 remarci ale lui Ilie Dumitrescu si Balint si ne-am culcat.

Oare nu mai tinem cu Steaua ca acum cativa ani? In niciun caz. Lipsa acestei euforii il are ca principal „vinovat” pe Reghecampf si vine pe fondul unei cresteri notabile a nivelului fotbalului jucat de Steaua. Am luat campionatul la pas, am luat supercupa la pas, am trecut de toate tururile preliminare la pas, era aproape firesc sa ne calificam si in grupe. Lumea se astepta ca Steaua sa treaca la fel. Ce se va intampla de-acum inainte vom vedea. Cert e ca ne-am obisnuit ca Steaua sa castige, sa se califice si chiar daca n-am mai iesit pe strazi, e un lucru bun.

Suntem cam in aceeasi situatie in care eram in 1992-1994 cand echipa nationala a Romaniei calca in picioare toate reprezentativele pe care le intalnea in preliminarii. Nimeni n-a iesit in strada pentru ca eram obisnuiti ca Gica Hagi si ai lui coechipieri sa castige si eventual la scor, sa faca spectacol si sa ne bucure. Abia apoi am iesit in strada, cand Romania a castigat cu Argentina in optimi. Pentru ca era intradevar un adversar pe care il consideram serios. La fel si-acum, la cum joaca Steaua, aproape ca nu merita sa iesi in strada sa te bucuri de o calificare cu Legia Varsovia. S-au dus vremurile in care ne bucuram la calificari cu Bate Borisov sau Galatasaray.

E normal sa-ti vezi lungul nasului, iar comentariile de gen „sa vina Real Madrid” sunt cu adevarat euforice dar complet nerealiste. Eu prefer sa jucam cu Benfica, cu alte echipe mai slab cotate cu care avem sanse. Cu siguranta si jucatorii stiu asta, cu siguranta isi doresc poate mai mult decat suporterii sa se califice. Nu cred ca vreunul dintre ei ar prefera sa-si treaca in palmaresc un meci cu Real Madrid decat o calificarea in defavoarea Benficai. Sa fim seriosi.

Eu vreau sa ies in strada din nou si pentru asta Steaua trebuie sa treaca de grupele UCL. Sa faca istorie. Asta e, am devenit pretentiosi, si tocmai ei ne-au facut sa fim asa. Prin jocul bun, prin atitudinea de invingatori, prin spiritul de echipa, prin tot, mai putin Mihai Stoica. O fi un conducator bun in anumite privinte dar eu il consider nepotrivit pentru imaginea Stelei. Dar asta e o alta discutie. Sa fie asa cum zic, sa ne tina Steaua in continuare cu asteptarile la un nivel ridicat si sa iesim in strada in decembrie si mai apoi in martie, aprilie si de ce nu in mai.

Sursa foto: www.realitatea.net