Dupa ceva ani, cam vreo 3, am revenit ca speaker la un eveniment important. M-am retras pentru ca am simtit la momentul respectiv ca ma cam uzasem, dar si pentru ca eram dezamagit de cateva aspecte despre am scris la un moment dat aici. Am preferat sa ma concentrez pe evenimente mici, private si sa refuz ofertele pentru cele mari. Au aparut intre timp alti speakeri pe frontispiciu si e foarte bine asa. Cred ca si publicul s-a mai schimbat intre timp si asta iarasi e foarte bine pentru ca ajunsesem ca la evenimentele de marketing si PR sa ne cunoastem cu totii intre noi, atat speakerii cat si cei care asistau in public.
Anul acesta am decis sa revin si am facut-o ieri la Buzzcamp. Am acceptat invitatia Sabinei Poparlan pentru ca stiam de la editia anterioara la care participasem ca e un eveniment bine pus la punct si ca voi avea parte de un public selectat si interesat in acelasi timp. Tema evenimentului a fost una nespecifica mie, dar am acceptat provocarea pentru ca in ultima perioada am documentat destul de bine subiectul. S-a vorbit despre esec si despre importanta acestuia in reusitele ulterioare. Evenimentul a fost unul destul de complex insa eu am stat doar la conferinta de la inceput pentru ca nu puteam lipsi prea mult de la serviciu. Deh … viata de corporatist. 🙂
Am vorbit despre un concept pe care l-am intalnit in urma cu ceva timp si despre care am si scris un articol pe blog. Impactul a fost unul destul de bun, cel putin dupa impresiile culese la fata locului. Sunt insa curios sa aflu mai multe de la cei care au fost pentru ca am invatat ieri de la antevorbitorul meu, ca e important sa ceri feedback de la toti cei carora le vorbesti. Stiu ca e greu sa obtin acest lucru pe aceasta cale, dar incerc pentru ca sunt curios sa aflu pareri.
Prezentarea mea este pe slideshare dar nu e foarte relevanta pentru ca sunt cateva slide-uri si tot ceea ce a fost mai consistent a fost ceea ce am vorbit efectiv (asta pentru ca initial nu vroiam sa am un ppt de suport). In principiu am discutat despre teama a de a-ti asuma riscuri si despre faptul ca riscurile sunt bune atat timp cat sunt documentate. Am discutat despre influenta pe care o pot avea cei din jur, in special cei care nu-si asuma riscuri si care considera ca strategia castigatoare e mereu sa joci in siguranta. Despre sindromul learned helplessness puteti citi in articolul amintit anterior, asa ca nu mai insist.
Cel mai important lucru pentru mine a fost reactia publicului si ma bucur ca au fost si cateva intrebari la final. Din pacate timpul a fost unul destul de limitat si nu ne-am putut lungi la discutii. M-am bucurat insa sa-l intalnesc pe Costi Bacica, HR Regional Director al Royal Canin Central Southern Europe, a carui prezentare am savurat-o de-a dreptul. Cred ca asta e un castig important al prezentei mele in sala si ma bucur odata in plus. Ii multumesc din nou Sabinei pentru oportunitate si nu uitati: daca ati fost in sala ieri, astept feedback-ul vostru. C-o fi de bine sau c-o fi de rau, il astept in egala masura! Multumesc anticipat!!!
Photo credit: The Cornerplay
Cea mai charismatică prezență din sală, cum suntem obișnuiți de altfel, feedback-ul n-are să fie decât unul pozitiv. Mereu aflăm lucruri noi de la Dvs.
P.S. Nici eu nu-mi asum riscuri prea des, de aceea îmi pun anumite probleme, dar cu ajutorul documentării prealabile, sper să scap de ele :))
Ati incheiat intr-un stil total opus antevorbitorilor (cel putin primele doua persoane, la care am simtit ca adorm). Pe langa domnul Costi Bacica, care se vede ca este un speaker innascut si antrenat in acelasi timp, ati facut ca sfarsitul conferintei sa fie unul la care ma asteptam inainte de inceperea lui, unul extraordinar.
Mi-as fi dorit foarte mult sa particip,din pacate am avut partial la marketing. 🙂