Cred ca cel mai greu lucru pe care trebuie sa il faca un student la marketing este sa aiba rabdare. Adica sa nu se grabeasca direct la actiune. Sa aiba rabdare asadar sa treaca mai intai printr-o analiza si sa isi seteze corect niste obiective pentru brandul cu care lucreaza. M-am intrebat adesea cum sa fac sa ii determin pe studenti sa nu se mai entuziasmeze la prima idee care le vine. N-am gasit pana acum o solutie care sa functioneze 100%.
Am spart proiectele in bucati, am insistat pe analiza, pe obiective dar tot se mai gasesc destui care sa vorbeasca din prima despre mixul de marketing fara sa aiba suficiente informatii despre piata sau fara sa aiba niste obiective corect setate. Pentru ca in caz ca nu stiati, mixul este de fapt strategia, adica partea care vine dupa obiective.
Si daca n-am gasit o solutie, am inceput sa ma gandesc macar la o explicatie pentru acest comportament. De unde vine aceasta graba? Este doar un comportament tipic tinerilor? Posibil. Si totusi comportamentele sunt invatate, deprinse. Iar daca ne gandim ca e vorba de niste tineri, trebuie sa existe o legatura si cu familia, cu mediul in care s-au dezvoltat. E posibil ca de acolo sa vina aceste deprinderi.
O explicatie poate fi inclinatia noastra spre „verdictism”. Cuvantul nu exista in Dex dar cred ca ar putea lejer sa-si croiasca loc in paginile acestuia. Sensul este usor de intuit pentru multi. Este un soi de parerism dus la nivelul urmator. Pentru ca a avea pareri/opinii nu e chiar asa de rau. Dar nici nu e suficient. Parerea e inofensiva. Avem nevoie de ceva mai mult. Si-atunci apare verdictul. Care apropos, conform Dex, este o opinie definitiva care nu admite contrazicere.
Inca de cand suntem mici, din familie, asistam la sau suntem victimele unor judecati. Ne judecam membrii familiei apropiate sau indepartate, ne judecam vecinii, ne judecam uneori si prietenii, ne judecam colegii si tot asa judecam cam pe toata lumea. Suntem adevarate fabrici de verdicte. Onorate instante, ce mai! Tulburator este ca o facem cu o lejeritate extrema si ni se pare si interesant pe deasupra.
Nu stiu daca e o chestie tipic romaneasca. Poate e balcanica. Sau poate e mult mai raspandita, cine stie? Cert e ca ne impiedicam de verdictism la tot pasul. Ne face sa ne simtim bine, ne gadila ego-ul cel mai probabil. Ne face sa ne simtim destepti poate, mai destepti decat altii. Pentru ca „e asa cum iti spun eu, asculta-ma pe mine!”. Doar ca „asa cum iti spun eu” nu valoreaza nimic daca n-ai in spate argumente.
Faptul ca ai o idee/experienta despre/cu ceva sau despre/cu cineva, nu ar trebui sa fie suficient sa-ti permita sa emiti o judecata. „Produsul asta e bun pentru ca imi place mie, deci o sa fie cumparat de toata lumea„. Sau „restaurantul asta e prost, o sa dea faliment doar pentru ca mie nu mi-a placut„. „Black Friday e o teapa pentru ca eu am luat teapa„. „Gigel e prost pentru ca am zis eu ca prost„.
Genul acesta de judecati si verdictele atasate sunt extrem de periculoase pentru un marketer in devenire. Sunt periculoase pentru orice marketer de fapt. Exista totusi o linie foarte fina de demarcatie intre o parere si un verdict. Iar pentru a evita verdictism-ul incepe intotdeauna cu „Eu cred ca …”. Iar dupa ce ai inceput cu „eu cred” ar fi bine sa-ti amintesti unul dintre cele mai importante principii din marketing: Indoieste-te de propriile tale opinii!
Pentru ca atunci ai sa te apuci sa faci cercetare!
Nu știți cum să faceți studenții să nu mai aleagă prima idee care le vine în minte? Este greu, fiindcă ideile geniale vin când toată echipa se implică, toți vin cu idei și le dezbat, nu când nu se vine la întâlnirile programate, se acceptă prima idee fiindcă nu prea poți să faci multe prin mesaje. Deci una dintre probleme, că asta trebuie căutat prima dată, și care nu cred că poate fi rezolvată, este capacitatea studenților care pot jongla cu facultatea și job-ul full-time. Timpul și implicarea sunt minime, iar cei care nu au job sau îl au part-time, și găsesc sau își fac timp ca să se lucreze împreună, sunt degeaba. Fiindcă o persoană nu poate face perfect o muncă de cel puțin 3 persoane.
@Tina: Comoditatea este cel mai mare inamic al oricarei persoane. Indiferent ca este vorba de studenti sau alte categorii. Da, e greu sa ai si job full time sau part time si sa faci si facultate la zi. Este greu sa lucrezi in echipa in general si este mai greu sa lucrezi cu oameni care nu se implica. Tocmai de aceea dau posibilitatea fiecarei echipe de a-si imparti punctajul primit in functie de gradul de implicare. A lucra individual nu este o solutie, crede-ma. Acolo apar alte pericole pentru ca esti singur si intervine implicarea emotionala. Te atasezi de propria idee si nu mai este nimeni care sa-ti spuna ca poate ar trebui sa mai explorezi si alte piste.