Viata cu un Fiat 500.

De un an de zile conduc un Fiat 500. Asta dupa ce 3 ani de zile am condus un Touareg. Trecerea n-a fost totusi una brusca, am condus o perioada un BMW 118 al sotiei. Asa ca m-am reacomodat intr-un fel cu masini de dimensiuni mai mici. Dar sa va spun sincer, dupa 3 ani de SUV am ajuns la concluzia ca nu imi era deloc necesar sau util. Da, era o masina foarte faina, comoda, puternica si mult mai usor de condus si parcat decat si-ar inchipui unii. Insa clar nu era ceea ce aveam nevoie. 

De ce? Pentru ca in mare parte conduc doar prin oras. Iar intr-un oras aglomerat cum a devenit Iasiul, cred ca o masina de mari dimensiuni si cu motor mare nu se justifica. Stiu, e plin de SUV-uri si stiu ca ofera siguranta, spatiu s.a.m.d. dar cred ca la fel de bine le poti avea si intr-o berlina bine construita si cu motor mai mic. 

Dar sa vorbim despre viata cu masina mica. Fiat-ul l-am luat tocmai din ideea de a face downsizing. Initial nu doream sa vindem si seria 1 dar pana la urma am facut-o si pe asta pentru ca avea deja 11 ani si ceva kilometri adunati. Asa ca am ramas doi cu un Fiat 500. N-avem prea multe deplasari asa ca ne descurcam. Sotia lucreaza mai mult de acasa, eu cam la fel. Mai iesim prin oras cu ea si foarte rar in afara. Totusi intr-un an si 2 luni s-au adunat 10000 km. 

La capitolul spatiu sta mult mai bine decat ati crede. Nu stai deloc inghesuit si chiar si in spate e destul loc daca nu esti foarte inalt. Am mers impreuna cu socrii pana la ai mei in judetul SV si nu s-au plans. E drept, nu e cea mai comoda masina pentru drumuri lungi in 4, dar nici nu stai garbovit si inghesuit. Portbagajul e mic la prima vedere dar iti incap lejer cumparaturile. 2 sacose mari (sa zicem de 20 litri) plus 1-2 baxuri de apa incap lejer. Daca rabatezi bancheta … ohooo! Am carat cu ea un TV de 125 cm, o masa plianta si multe alte chestii. Bineinteles, nu toate deodata. Anul trecut mai aveam un pic si bagam in ea si un pom de Craciun. Dar ne-au salvat niste prieteni. 🙂

Motorul nu e cel mai puternic (nu e Abarth, linistiti-va), are doar 70 de cai insa isi face treaba prin oras. Nu e genul de masina cu care sa faci liniute sau sa te lansezi in depasiri, dar nici noi nu suntem genul ala de soferi. Si cred ca nimeni n-ar trebui sa fie. Cutia dualogic este un pic lenta mai ales la plecarile din panta. Gandeste un pic mai mult decat ar trebui dar ce sa-i faci, electronica italiana. Ca la restaurant, slow service is a good service, right? 🙂

Nici la cele cateva drumuri in afara localitatii nu ne-a dezamagit. Are „constitutia” unui cart. Rotile sunt la extremitati, centrul de greutate e jos, asa ca e mult mai stabila decat pare. Motorul trage binisor pana la 120 km/h fara sa se chinuie si e mai mult decat ai nevoie. Dupa 120 isi arata limitele, dar once again, nu cred ca trebuie sa mergi mai repede de atat pe drumurile noastre. Consumul e unul ok pentru o benzinara de 1.2 si cutie automata (robotizata). Ia cam 5 litri in afara si vreo 8 in oras. Cred ca daca era manuala scoteam si un 6,5-7 in oras dar mestecam in benzina mult la ce trafic avem. 

Cat despre feelingul de a fi vazut intr-un Fiat 500 … e foarte fain. Intoarce lumea capul dupa masina, mai ales ca e si varianta S cu niste bare si spoilere suplimentare. Si o mai ajuta si culoarea. E placuta, te strecori usor prin trafic si o parchezi si foarte usor. Dar nu e nici pe departe o masina „de jucarie” asa cum cred unii. 

Si-acum dupa ce am laudat-o trebuie sa va spun ca o vindem. Nu pentru ca ne-am plictisit de ea, dar pentru ca lucram la un proiect care necesita putin mai mult spatiu. Sincer as tine-o ca a doua masina dar mai ales acum cu acest work from home, nu prea ii vad rostul si as prefera sa pun banii in altceva. Poate una electrica in viitor. Dar tot mica. 

Asadar daca iti doresti o masina mica dar nu asa mica, let me know. E inca in garantie, merge brici, are revizia facuta de o luna, placute noi, baterie noua, anvelope si de iarna si de vara si nevoie de un nou proprietar.