Marketing in cuvinte si imagini

Blogul lui Adrian Monoranu

  • Acasa
  • Despre autor
  • Contact
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Politică cookie-uri

Going to the countryside!

Scris de Adrian Monoranu pe 22 august, 2007 2 comentarii

Yes my dear friends, I am leaving for Suceava this afternoon. Falticeni and Boroaia to be exact. I am going to commemorate my grandparents and for the anual „praznic”. I like it because I get to eat „coliva”. Yuhuuuuuu! People wonder why is it so cool to eat boiled wheat with sugar. Well I like it, and a lot of my friends do. I think it’s beacuse it reminds me of childhood.

Being a little boy I used to spend a lot of time there and my grandmother took me with her to al the „praznice” in the village. It was annoiyng because all the old ladies were competing in giving me compliments and pulling my cheeks. „Oh he looks just like his mother, oh he is so cute!” But in the end I would receive „coliva” and „cozonac”. That was so goooooooood! I miss those days. This is why I go every year to the anual „praznic” in loving memory of my grandparents. I miss them too. I wish every child in the world could have my childhood. Open air, trees to climb, rivers to bathe in, hills to climb and so on, and so on. What can I say, I had everything I needed. No personal computer, no Sony Playstation, no mobile phone, no internet. Just a bike. And balls, all kinds of balls.

I remember when I was a teenager and I began to discover girls, my younger cousins were mad at me because I wouldn’t climb trees with them anymore. Yep, I was inlove. My first love, Oana. I used to ride my bike in front of her grandparents house everyday for like 10-20 times. She was dreamy! Now she is married in Italy. So far away. I wonder if she still remembers our first kiss. I remember it so good. She kissed me and I ran. And my heart was beating so fast. I could feel her taste in my mouth for weeks…. But that was a long time ago. Allmost 12 years have past. Now I just go there and look at the houses, the road, the trees. Some people might think it’s sad but I don’t.

Best days of my life!

In loving memory of my grandparents Natalia (Tantitza) and Toader (Mos Toderica)! Thank you for the best childhood ever!

More from my site

  • Noul SEAT Leon – de la Auto Emocion la Enjoyneering!Noul SEAT Leon – de la Auto Emocion la Enjoyneering!
  • 3 moduri sigure de a-ti pierde angajatii in 2019.3 moduri sigure de a-ti pierde angajatii in 2019.
  • Babanu’ – un vin de masa cu strategieBabanu’ – un vin de masa cu strategie
  • Am lansat AdCriticsAm lansat AdCritics
  • Dependent/a de fashion? Palas Mall are o surpriza pentru tine! (P)Dependent/a de fashion? Palas Mall are o surpriza pentru tine! (P)
  • De ce sa tin un badaran in magazinul meu?De ce sa tin un badaran in magazinul meu?
  • Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide într-o fereastră nouă) Facebook
  • Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide într-o fereastră nouă) LinkedIn
  • Dă clic pentru a partaja pe X(Se deschide într-o fereastră nouă) X

Apreciază:

Apreciază Încarc...

Din categoria: Vacanta

Comentarii

  1. R.R a zis

    23 august, 2007 la ora 8:58 am

    enjoy the praznic! te-am adaugat ca blog buddy pi my blog …

    Răspunde
  2. Iza a zis

    27 noiembrie, 2007 la ora 7:26 pm

    Ti-am inteles perfect engleza, felicitari, dar eu nu excelez la capitolul scris in limba americaneasca…asa ca ma voi exprima in romana noastra: te inteleg perfect in ceea ce priveste o copilarie de neuitat pe care am petrecut-o la bunicii de pe mama.
    Esti prima persoana pe care o aud (pardon, pe care o „citesc”)ca isi descrie copilaria aproape in acelasi mod in care mi-am trait-o si eu. Si eu primeam remarci ca seman cu mama,doar ca eu sunt domnishoara, (nu-i nimic rau ca si tu semeni cu mama ta, chiar se observa acest lucru),mergeam cu bunica peste tot iar impreuna cu verisorii mei traiam intr-un adevarat paradis. Stiu ca suna dus la extrem dar am avut o copilarie minunata de care multi copii din ziua de azi nu vor avea parte. Bunicii mei, doi invingatori care poate nu se numesc intamplator Gheorghe(sper sa ma priveasca din lumea celor drepti) si Victoria, mi-au oferit amintiri pe care imi doresc sa nu le uit niciodata.
    In mintea mea totul e mult mai frumos si tocmai de aceea ma opresc aici. Mi-e frica de faptul ca nu as putea niciodata sa descriu in cuvinte ceea ce inseamna cu adevarat copilaria mea. Articolul tau m-a facut sa-mi aduc aminte de toporasii din padure, de ciresul din gradina, de vitzelusul Sambotel (credeam ca am uitat de el), pe care l-am domesticit si dormea cu noi pe patura (n-o sa ma credeti, dar atat timp cat bunica va mai fi langa mine voi avea cu cine sa vorbesc despre el ),de cate si mai cate…Pacat ca bunicul nu mai e, ca bunica s-a imbolnavit si ca a trebuit sa vindem casa. Stiu, stiu… „casa parinteasca nu se vinde…”, sufar destul de mult ca viatza a fost asa din punctul asta de vedere. Pacat ca nu ma mai asteapta nimeni in toiul iernii cu focul in soba si cu bunatati pe masa, dar acum avem un intelept in apartamentul nostru (bunica), din vorbele careia ne hranim sufleteste. Nu pot dori nici unui copil din ziua de azi sa poate trai macar jumatate din copilaria mea, pentru ca nu se mai poate. Nu mai este posibil acum sa convingi un pusti sa-si petreaca o vacantza „la tzara”. Pentru el ar fi „naspa”, fara PC, fara mess, fara cate si mai cate. Sunt dependenti de o lume pe care noi le-am creat-o… cica mai buna, mai rece as zice eu. Voi fi insa un pic egoista si voi spune ca ma bucur ca eu am avut-o pe a mea, restul e doar supozitie.
    P.S. voi incerca macar 5 minute pe zi sa ma gandesc cu drag la ce a fost odata…

    Răspunde

Scrie un comentariu!Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Licenţa Creative Commons
Marketing in Cuvinte si Imagini de Adrian Monoranu este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România .

Blogroll

  • Alex Mazilu
  • Bradut Florescu
  • Cismaru
  • Cristi Nistor
  • Marius Sescu
  • Tudor Iacob
Găzduit de Simplenet.

Comentarii recente

  • eBogdan la Chiar nu ne pricepem toti la marketing.
  • Dan Irimia la Despre educatia formala, training si traineri.
  • Andrei la Despre dress code in universitati.
  • Adrian Monoranu la Despre dress code in universitati.
  • Grig la Despre dress code in universitati.

Etichete

2009 advertising alegeri Aniversare bere blog bloggeri Blogging brand Bucuresti campanie comportament concurs criza educatie eveniment facebook feaa fotbal grecia hangouts iasi Marketing online online marketing palas iasi palas mall PR prezentare publicitate reclama reguli research review romani romania shopping social media spot strategic planning strategie studenti Vacanta viral vodafone

Copyright © 2025 Adrian Monoranu

%d