Alex imi da mai departe o leapsa despre cum iti alimentezi optimismul. Si daca am fost nominalizat atunci sa-i dam drumul.
Cum imi alimentez optimismul? Cred ca prima data trebuie sa-ti pui problema daca esti sau nu optimist din fire. Din fericire sunt. Altfel nu as fi ajuns niciodata pana aici si nici nu cred ca as putea sa ajung mai departe daca as fi pesimist. In fine, sa raspund si la intrebarea principala acum.
Doamne prin ce pericol am trecut, pfiuuu! Era sa incep cu „in general”. Urasc sintagma asta. Bun! Ce fac cand vreau sa-mi pompez optimism in vene? Pai ies din casa. Neaparat! Imi admir masina. Ascult muzica cu volumul ridicat si cant. Merg spre Copou, admir o fata frumoasa. Caut un zambet. Ascult un banc bun. Merge intotdeauna. La computer ma conversez cu un prieten pe mess dar cel mai bine si mai bine ma simt … si nu vreau sa sune ca un stereotip de blogger asta … cand imi deschid blogul si vad ca lumea comenteaza ce scriu. Indiferent daca e de bine sau de rau. Inseamna ca lumea citeste ce scriu si asta ma face sa ma simt bine. A, si mai e ceva … e ceva ce m-a scos mereu din starile pesimiste si mi-a adus mereu optimismul. O grupa de studenti! Nu una anume, oricare. I love this job!
Raspund acusi, acum sunt in focuri!:)
A trecut ceva vreme de la ultimul subiect, insa a meritat asteptarea…ce pot sa zic e ca si eu sunt jucator de leapsa 🙂 poate ne vedem la un pahar de vorba 😉
Florine, ultimul subiect a revenit in forta. 😉 Stii tu la cine ma refer. 🙂
Cu siguranta optimismul e molipsitor acum cand aflu de placerile tale pamantene…
Dar cel mai mult ma incanta faptul ca iubesti asa de mult ceea ce faci.
Vezi tu(cu riscul de a ma considera melodramatica)parintii imi spun mereu cat de oribil e la serviciu,ajung mereu la un curs unde colegii exclama:”Valeu!iar ne plictisim doua ore!”,majoritatea profilor debordeaza de monotonie iar functionarilor de la banca unde fac practica le vine mereu „sa traga pe dreapta” iar tu spunand „I love this job”apari asemeni unui Merlin facandu-ma sa concluzionez in stilul lui Descartes:”..deci exista” dar pe de alta parte inducandu-mi un sentiment de tristete realizand ca in societatea de astazi(sau dintotdeauna?)e aproape o minune sa dai peste un om care face din pasiune ceea ce face si nu o normalitate!
Ca sa inchei optimist poftim un zambet sincer pentru colectia de zambete!:)
@Simona
E singurul job pentru care stau in Iasi. Altfel as fi fost demult in Bucuresti sau undeva afara. Cred ca e foarte important in viata sa faci ce-ti place si de asta stau aici. Culmea e ca cei mai multi prieteni ai mei cand se simt deprimati sau au stari pesimiste, incearca sa fuga de servici. Mie imi place sa vin la munca. Pentru ca vad fete zambitoare, pentru ca rad, pentru ca ma simt bine. Sunt fericit!
@Mono de aia si esti apreciat de studenti 🙂 pentru ca sti sa razi cu noi (si mai intinzi si o mana de ajutor cand trebuie… si nu numai ….)
SI CAND NU AI NICI COPOUL IN PREAJMA SI NICI GRADINA BOTANICA ,CAND ITI DORESTI SA FII ACOLO DAR NU POTI ,CAND NU AI ” GRUPA DE STUDENTI” IN PREAJMA SI NICI MACAR VARSTA CAND SA-TI POTI PERMITE SA FII IN PREAJMA LOR,CAND AI FOST TOATA VIATA OPTIMIST DAR AI AJUNS LA 50 DE ANI SI AI OBOSIT, CE E DE FACUT? SI TOTUSI DACA MA GANDESC BINE,AI DREPTATE, SOLUTIA E SA IESI DIN CASA,SI LA PROPRIU SI LA FIGURAT.AM SCRIS CU LITERE DE TIPAR NU DIN LIPSA DE RESPECT CI PENTRU CA PORT OCHELARI CU DIOPTRII MARI SI ASA VAD MAI BINE CE SCRIU.
@Elena
POTI SA SCRII CU CE LITERE VREI TU NUMAI SA SCRII. SPER CA NU CONSIDERI TU O LIPSA DE RESPECT CA TI-AM RASPUNS LA FEL. O FAC PENTRU A-TI FI DE AJUTOR. IMI PARE RAU CA NU SCRIU TOT CONTINUTUL CU MAJUSCULE DAR SPER CA AI SA TE DESCURCI.
CRED CA DACA ESTI OPTIMISTA DIN FIRE AI SA REUSESTI MEREU SA-TI ALIMENTEZI OPTIMISMUL. E CEVA CE NU SE PIERDE NICIODATA.
Mono, esti imaginea vie a unui marketer:). E un non-sens ideea de a ne face griji. Un zambet ajuta mult:). Toate bune!:)
Poate ca am sa-ti zambesc de acum, atunci cand ne intalnim…