Azi incepe saptamana in care trebuie sa corectez proiecte si sa finalizez notele studentilor pentru activitatea de seminar. Spun saptamana patimilor din doua motive.
Primul ar fi cel legat de mine, si anume, este cea mai putin placuta (ca sa nu zic urata) perioada din anul universitar. Nu spun asta pentru ca nu-mi place sa citesc realizarile studentilor ci pentru ca dupa afisarea notelor apar fenomenele de „targuiala” si „milogeala”. Este normal ca orice student sa ceara explicatii pentru nota primita dar maniera in care acest lucru are loc azi este total neadecvata. In ultimii ani, printre studenti au aparut cele doua fenomene de mai sus. Mai intai incepe targuiala. Studentul vine si cere o nota mai mare, fara nici un fel de argumentatie. Ii explic unde a gresit si unde a pierdut punctele, pretinde ca intelege si cand cred ca situatia e rezolvata incepe milogeala, „macar un punct, hai 50 de sutimi, nu se poate?”.
Al doilea motiv este cel legat de studenti. Pentru fiecare nota ei patimesc si patimesc pana cand apare lista. Stresul se transforma in extaz sau in agonie. Extaziatii bat la usa barurilor si cluburilor iar” agonizatii” ghiciti la ce usa bat ? Si aici, egoist fiind, fac o completare legata de mine. De ce nu vin cei multumiti sa-mi spuna cateva cuvinte, si ma trezesc la usa mereu cu cei nemultumiti? Hmm…
Sper sa trec cu bine peste aceasta perioada!
Pe curand!
[…] mine saptamana patimilor. Ei bine situatia nu s-a schimbat absolut deloc. Va invit sa-l cititi aici. Cred ca in felul asta ajung si eu sa cunosc studentii mai bine. Stiti ce e mai trist? Uneori sunt […]