A few weeks ago I was talking with my friend George about his project called „Zilele Cinematografiei Portugheze” (you can read everything about it on the official website here). Of course, there is always the most discussed subject know as „lack of interest” both from sponsors and from the general public. In order to create more atraction for the event George came with the idea of launching a competition on my blog. So, here are the details (they are written in romanian because of the original agreement):
Cunoastem Portugalia prin muzica fado si ii stim pe portughezi ca bravi navigatori. Sa lasam cliseele si sa aprofundam cultura si vietile lor prin film. Sa ii vedem asa cum sunt. Sa le admiram peisajele, sa traim alaturi de ei si sa ne convingem ca lumile noastre nu sint indepartate. Va invitam la Zilele Cinematografiei Portugheze la Iasi, 18-20 februarie, Cinema Glendale! Raspunde la intrebarea de mai jos printr-un comentariu la acest post!
Cum vedeti voi Portugalia? Care considerati ca este distanta culturala intre noi si portughezi?
Cel mai bun raspuns va fi premiat cu un pachet alcatuit din 3 carti ale autorului portughez Jose Saramago, carti editate de Polirom:
– Istoria asediului Lisabonei
– Pestera
– Toate numeleCastigatorul va fi anuntat pe 17 februarie, iar premiul va putea fi ridicat de la festival, pe baza unui act de identitate, in oricare din cele 3 zile ale evenimentului.
So good luck to you and I hope to receive many comments. I think it’s very important to know that you can post your comments in romanian on this post!
Nu m-am putut abtine sa nu scriu ce simt pentru Portugalia, nu atat pentru concurs ci dintr-o pura atractie pentru aceasta tara si cultura ei. Afinitatea mea a inceput cand am vazut niste imagini dintr-un satuc situat in apropierea Lisabonei numit Aldeia da mata pequena (http://www.aldeiadamatapequena.com/), un loc campestru, rustic si simplu care m-a fermecat iremediabil. Dupa acest prim contact am inceput sa cercetez, sa sap, sa captez orice informatie legata de aceasta tara. S-a format in mine o dorinta ardenta de a ajunge acolo si a vedea locurile acelea cu ochii mei. La inceputul anului universitar s-a petrecut ceva ce am numit apoi mana destinului: am primit un fluturas ce ma informa ca UAIC organizeaza cursuri de portugheza. Si astfel, sub indrumurea domnisoarei profesoare Andreea Teletin, care saptamana de saptamana a avut rabdare si ne-a insuflat energia ei, studiez impreuna cu alti studenti limba portugheza si o ador in fiecare zi mai mult. Dar nu se termina aici, pentru ca o astfel de dorinta nu poate ramane neimplinita: in momentul in care am decis sa plec in exterior printr-un program de exchange am stiut care va fi destinatia mea, unde ma ducea sufletul.. da, in Portugalia; asadar, cu putin noroc, in cateva luni voi putea povesti de aceasta tara si cultura ei din perspectiva unei experiente personale si practice. Ce e pentru mine Portugalia? E cantec suav, vorba dulce, suflet latin, energie vie. E chemare…
Distanta culturala e pentru mine imperceptibila. Diferente sunt, cum sunt chiar in interiorul unei tari intre diferite zone, referitoare la obiceiuri, accent si altele.. Eu vad aceste diferente ca sursa de cunoastere, noutate si de ce nu motivatie pentru a fi mai deschisi si a realiza ca similitudinile sunt mult mai numeroase si ca, in final suntem cu totii fiinte umane. Voi fi prezenta la Zilele Cinematografiei Portugheze si voi incerca sa promovez pe cat posibil acest eveniment, pe care il astept cu nerabdare, in speranta sa fim cat mai multi cei care luam contact cu aceasta cultura minunata! See you there!