Notati in calendar data de 30 ianuarie 2013 pentru ca ar putea fi startul unei noi ere in invatamantul universitar romanesc. Asta bineinteles daca romanii care conduc ministerul de resort si universitatile vor intelege in sfarsit ceea ce trebuia inteles de mult. Asadar, sub noua conducere irlandeza a UE, pe 30 ianuarie, la Dublin s-a lansat un nou sistem de evaluare e performantei in universitatile din uniune. Un sistem care da peste cap criteriile folosite pana in prezent care, dupa parerea mea, puneau excesiv de mult accentul pe performanta in cercetare. Nu vreau sa insist prea mult pe capitolul cercetare pentru ca s-ar putea sa scriu pana maine si multi tot n-ar intelege mare lucru.
Se pare ca noul sistem de clasificare va evalua universitatile in functie de o gama mai larga de factori, vizand cinci domenii diferite: reputatia pentru cercetare, calitatea predarii si invatarii, orientarea internationala, succesul transferului de cunostinte (de exemplu, parteneriate cu intreprinderile si intreprinderile nou-infiintate) si contributia la dezvoltarea regionala. Se asteapta ca aproximativ 500 de universitati din Europa si din intreaga lume sa participe la noua clasificare, iar primele rezultate vor fi publicate la inceputul anului 2014. Cu siguranta noi, daca ne vom hotari sa participam, nu vom intra in prima transa de rezultate.
Clasamentul va fi elaborat de un consorțiu independent, condus de Centrul pentru Învățământul Superior (CHE) din Germania și de Centrul pentru Studii Politice de Învățământ Superior (CHEPS) din Țările de Jos. Printre parteneri se numără Centrul pentru Studii Științifice și Tehnologice de la Universitatea Leiden (CWTS), specialiștii în informație de la Elsevier, Fundația Bertelsmann și firma de software Folge 3. Consorțiul va colabora, de asemenea, cu parteneri naționali și cu organizații ale părților interesate reprezentând studenții, universitățile și întreprinderile pentru a asigura exhaustivitatea și acuratețea.
Noua clasificare va fi imparțială, bazată pe date și criterii măsurabile. Datorită abordării sale multidimensionale, ea este adecvată pentru orice universitate sau colegiu care dorește să primească informații cu privire la performanța sa. Utilizatorii individuali vor putea, de asemenea, să obțină o clasificare „personalizată”, care să reflecte nevoile lor; aceasta le va permite să obțină informații privind instituțiile sau disciplinele care îi interesează cel mai mult și să pondereze criteriile în funcție de preferințele proprii.
U-Multirank este rezultatul unei inițiative care își are originea într-o conferință organizată sub președinția franceză din 2008 a Uniunii Europene, care a solicitat o nouă clasificare a universităților bazată pe o metodologie care să reflecte o varietate de dimensiuni ale excelenței într-un context internațional. U-Multirank va primi o finanțare din partea UE de 2 milioane EUR în cadrul Programului de învățare pe tot parcursul vieții în perioada 2013-2014, cu posibilitatea prelungirii cu doi ani a finanțării inițiale în 2015-2016. Obiectivul este ca o organizație independentă să realizeze ulterior clasificarea.
Ce bine suna, nu-i asa? Puteti citi tot comunicatul aici. Eu unul am insa mari indoieli vis a vis de gradul de implicare al universitatilor din Romania in cadrul acestui proiect. Slava cerului ca nu trebuie sa ne autoclasificam si ca va fi un proces facut de o institutie impartiala. Ar fi fost frumos daca era si obligatoriu si sa nu ma intelegeti gresit, eu chiar cred ca si fara sa fie vreo lege in acest sens, cred ca o universitate care se respecta ar trebui sa participe fara tagada. Doar ca nu cred ca ne vom ingramadi, mai ales ca sistemele noastre de motivare si recompensare abia s-au adaptat dupa actualul sistem de clasificare. Asta ca sa nu mai zic de sumele de bani ce au fost necesare a fi cheltuite pentru ca unii reprezentanti sa indeplineasca parte din conditii, evident pentru ca ulterior sa primeasca precizatele recompense.
Sper ca acest articol sa ajunga totusi si in vazul unor oameni care inteleg ca orientarea internationala, calitatea predarii si invatarii si succesul transferului de cunostinte (de exemplu, parteneriate cu intreprinderile si intreprinderile nou-infiintate) sunt criterii cel putin la fel de importante precum calitatea cercetarii. Din pacate piata nu cauta cercetatori ci oameni cu un pachet de cunostinte si abilitati care pot fi usor integrati in diferite firme si institutii. NU ne faptul ca cercetarea e importanta, dar intotdeauna am considerat eronat sistemul de clasificare bazat numai pe numarul de publicatii scrise de cadrele didactice. Pai de ce ne mai numim cadre didactice daca aceasta din urma competenta nu e importanta?
In concluzie, trag sperante ca mai exista o raza de speranta si pentru sistemul de invatamant universitar romanesc, ca poate se vor mai directiona bani pentru investitii si pe partea de calitate a procesului didactic si de asemenea ca va fi o deschidere mai mare catre ideea de a colabora cu firme mari si mici care doresc sa se implice in „scolarizarea” studentilor. Ramane sa vedem ce se va intampla pana in 2014-2015.
Clasificarea făcută pe baza publicaţiilor nu a fost una chiar rea. Nici măcar asta nu a reuşit să-i facă pe unii „veterani” în ale profesoratului universitar să se documenteze şi să scrie şi ei măcar un amărât de articol (ei, nu asistenţii sau doctoranzii lor)! La noi problema, indiferent de tipul de clasificare, este acea „formă fără fond” cum bine o numea Maiorescu. Când a început clasificarea după numărul de publicaţii, a început si ploaia cu jurnale, care mai decare mai „exigente” si „exclusiviste”. Jurnalele nu erau jurnale bune dacă nu publicau străini…drept urmare, „mari profesori” din Rep. Moldova au inceut sa publice in „marile” jurnale romanesti. Le-am si cotat! Avem jurnale, avem articole publicate! În fond, nu avem nimic. Nu mă îndoiesc de „inventivitatea” veteranilor universitari si pentru a se integra noului criteriu. O sa inceapa o ploaie de contracte cu BMT, Delphi, BRD etc unde studentii vor merge sa stearga praful de pe birouri si sa imparta flaiere. In acte, exista contractele, creste cota Universitatii si a profesorilor! La noi, prea putini sunt cei care vor sa-si faca meseria, indiferent de criteriile de clasificare. Facandu-ti meseria, oferind oameni valorosi, oferind cercetari de buna calitate, avand afilieri cu unele firme (doar cu cele care respecta aflierea si primesc efectiv studenti in PRACTICA REALA) nu o sa nege nimeni performanta! La noi se vrea pozitia in top 500 indiferent de rezultate! Se vor banii pe taxe indiferent de raportarea facultatii la piaţa muncii sau la nivelul international de cercetare! La noi toti vor fara a fi dispusi sa ofere sau sa asculte, pentru ca toti STIU CE E DE FACUT!
@Radu: Bine pusa problema cu jurnalele. Cat despre capacitatea noastra de adaptare, evident ca noi vom privi intotdeauna rezultatul dar nu drept in fata, ci caile cele mai facile de a-l obtine. Nu ma indoiesc de ceea ce zici tu, dar chiar si-asa, sper ca macar un lucru se va intampla. Daca acele contracte despre care vorbesti, cu Delphi, BMT, Continental, BRD si alte firme vor aparea, exista posibilitatea ca acei studenti sa nu stearga praful daca vor avea niste supervizori din firmele respective. Macar atat. De restul nu ma indoiesc …
Să sperăm că vor exista cândva acele contracte şi să sperăm, ca ele să fie repsectate cu seriozitate! În ce priveşte performaţa, cred că ea nu vine prin respectarea unor criterii, ci prin dorinţa fiecăruia de a-şi face treaba cât mai bine. Atâta timp cât acest fapt nu se va respecta…vom rămâne acolo unde suntem şi unde din păcate ne este locul!
suna bine, dar nu stiu daca mai am capacitatea sa ma duc peste hotare sa invat…
Eu mi-aș dori cât mai repede să plec peste hotare
Daca UAIC nu va participa atunci cu siguranta UBB ori vreo universitate din Bucuresti va participa.
Poate cu timpul UAIC va investi mai mult in parteneriate cu institutii si companii.
Razvan…deocamdata UAIC construieste muzee! Poate se face si un top in care se iau astea in considerare! Nu spun ca este rau, spun doar ca prioritatile pot fi uneori altele. Dacă vrei să urci în „clasa de sus” nu începi prin a-ţi cumpăra un Rolex, pentru că ai şanse să te prezinţi în fundul gol si cu un frumos Rolex pe „mâna greşită”!
@Radu: nu ridic in slavi UAIC dar cu siguranta Universitatea a facut progrese in ultimii ani, chiar si cu criza. Desigur se poate si mai bine si mai mult, dar poate un nou clasament international va atrage conducerea universitatii si vor mai fi schimbari. Pentru a intra in clasament 😀
Nu zic nu. Este clar o evoluţie şi nu neg asta! Problema este însă legată de fonduri şi de modul în care ele sunt alocate. Aici ştiu că nu este doar problema Universităţii ci şi a celora care nu-i plătesc proiectele finanţate. În fine…discuţia deraiază şi nu ăsta e scopul. Problema cu raportarea universităţilor la practică a mai fost pusă şi la nivel internaţional. Aici însă, cel mai corect şi mai curajos răspuns a venit din partea celor de la Oxford. Ei au spus că atâta timp cât firmele au nevoie de oameni gata formaţi în parctică, nu au decât să le plătească şcolarizarea. Doar aşa îi va respecta, nu primidu-i gata formaţi. Ei sunt formaţi să înveţe repede şi să aibă idei, nu să se adapteze la principiile corporaţiei x,y sau z, aşa cum şi-ar fi dorit unii. Asta se vrea de cele mai multe ori prin „raportarea la practică” !
@Radu: interesant. Nu m-am gandit la acest aspect 🙂
@ Razvan- Din cauza asta spun că în România nu ducem lipsă de „aderarea” la sistemul a sau b ci de constanţă. Aderăm prea repede la principiile noi. Universităţile mari nu fac asta. Sunt reticente şi au tendinţa să-şi pună întrebări. Etse adevărat că Oxfordul poate să-şi permită să nu adere la nimic, însă ea oferă printre cei mai buni specialişti în ştiinţe politice şi nu numai. Dacă o firmă îi vrea, ei sunt capabili să înveţe, au idei, muncesc, însă nu devin supuşi „principiilor corporaţiei”. După ce o firmă investeşte într-un angajat câteva mii sau zeci de mii de lire, nu o să fie dispusă să-l înlocuiască prea repede cu orice extern care cere un salariu de nimic.