Cred ca pentru cei mai multi dintre noi e natural sa avem o oarecare teama de necunoscut. Sa facem un pas in spate si sa analizam putin problema inainte de a merge mai departe. Si cred, de asemenea, ca e normal sa nu putem facem mereu fata noutatii, ritmului in care se produc schimbarile. Mi-am pus adesea insa intrebarea din titlul acestui articol. De ce totusi ne temem de lucrurile pe care nu le intelegem? De ce reactionam defensim, de ce avem chiar tendinta sa negam existenta acestor fenomene?
Cred ca are tocmai legatura cu dorinta si capacitatea noastra de a invata. Lucru care se modifica odata cu inaintarea in varsta. Cand suntem tineri urcam pe pantele abrupte ale curbei inavatarii si ne dorim sa avansam cat mai repede. Ajungem apoi la maturitate si pantele sunt din ce in ce mai domoale. Avem tendinta sa credem ca deja stim destul. Mai e insa loc pe ici pe colo sa mai asimilam ceva.
Apoi deodata, brusc panta devine plata, stabila, fara niciun fel de damb. E momentul in care chiar credem ca le stim pe toate. Mai ales atunci cand vine vorba de domeniul in care activam. (Aici trebuie sa precizez ca studiile arata ca romanii sunt printre cei mai reticenti europeni in a-si schimba locul de munca si domeniul in care lucreaza). Iar mai apoi panta devine un derdelus pe care usor, usor alunecam. Unii avem tendinta de a mai frana, insa inevitabil dorinta de a invata, de a asimila este tot mai mica. Apare oboseala, apar alti factori care te determina sa amani, sa schimbi prioritatile. Iar acestea, combinate cu siguranta de sine mentionata mai sus, te fac sa fii tot mai ignorant.
Problema e ca atunci cand nu mai vrei sa inveti lucruri noi, cand devii comod si crezi ca stii destule (daca nu cumva chiar pe toate), atunci apare si teama de necunoscut. Te retragi in ceea ce stii si spui ca e ok, nu ai nevoie sa stii mai multe. Si e ok, poti trai asa. Insa in jurul tau au loc tot mai multe schimbari, tehnologia avanseaza, generatiile se schimba, valorile se schimba. Tot ceea ce era important mai demult acum nu mai are valoare. Te enervezi, trantesti cu pumnul in masa (la propriu sau la figurat) si spui ca e gresit, ca nu ar trebui sa fie asa.
Dar cum ar trebui sa fie? Cum era pe vremea ta, evident. Dar oare este posibil? Acum ceva timp raspunsul ar fi fost 100% nu. Pentru ca specia noastra a fost mereu per total mai curioasa decat a fost tematoare. Dar se pare ca un rol important l-a avut mereu educatia. Cand aceasta a fost promovata si considerata importanta, oamenii au fost curiosi. Atunci cand educatia a fost subvalorizata, teama de necunoscut a devenit tot mai prezenta.
Vremurile in care traim astazi sunt ciudate, asta cel putin din perspectiva unuia din generatia X. Am crescut intr-o perioada in care ochii erau atintiti catre stiinta, catre savanti. O perioada in care lumea isi dorea progres, evolutie. Am insa impresia ca traim acum intr-o alta era in care oamenii sunt mai degraba infricosati de stiinta. Nu stiu daca e doar lipsa de educatie de vina. Si in niciun caz nu e intotdeauna varsta factorul care ii face pe oameni sa fie reticenti.
E altceva si tind sa cred ca e accesul la informatie. E prea multa pentru unii si pur si simplu nu cred ca stiu cum sa o filtreze. Sunt coplesiti si nu stiu cum sa faca fata. Prin urmare aleg ceea ce pot „digera” cat mai rapid si de asemenea ceea ce este convenabil. Restul e trecut in categoria „zgomot” si nu mai conteaza. Iar ceea ce mi se pare cel mai ciudat si periculos este ca tendinta aceasta apare tot mai des si la persoanele tinere. Rezultatul convenabilitatii este crearea unei realitati limitate dar in care te simti in siguranta. Insa de fapt toata treaba asta se traduce prin ignoranta.
Fiti curiosi!
Scrie un comentariu!