Mandru de tatuajul tau?

In urma cu ceva ani devoram fiecare episod din Miami Ink. Apoi a aparut LA Ink si mi s-a parut un shit. N-am mai urmarit niciun show de tatuaje. Dar am ramas cu ceva. Majoritatea celor care isi faceau tatuaje acolo aveau o poveste in spate. Un motiv suficient de important incat sa-ti pictezi corpul pentru eternitate. Sau, ma rog, pana cand vei fi in stare sa induri scoaterea desenului cu laser. In fiecare an cand vine vara apar si la noi „tatuatii”. Pana nu demult era o adevarata nebunie sa-ti faci un tatuaj si erai considerat excentric, nonconformist sau chiar nebun daca apareai cu un tatuaj. Acum toata lumea le are, pana si copiii de 14-15 ani. Doar ca nu cred ca toata lumea are si o poveste suficient de solida in spate.

Ieri am fost la o piscina in aer liber. Evident, plin de lume cu tatuaje, care mai de care mai bine sau mai prost realizate. Unele adevarate dezastre, altele opere de arta, unele cu mesaje clare, altele abstracte. Am avut timp sa studiez cateva, pe altele le-am vazut doar in treacat. Am remarcat insa un grup de baieti, cam de-o seama cu mine asa, oameni cu verighete pe mana, trecuti de perioada nebuniei in care chiar si cea mai banala intamplare iti pare un motiv suficient de bun pentru a te tatua. 3 din 4 aveau tatuaje, unele chiar foarte prost facute. Se vedea ca erau vechi, probabil facute in perioada amintita mai sus. Partea naspa e ca 2 din 3 aveau corpurile deformate de niste burti destul de mari, piepturile lasate si bratele subdezvoltate. Tatuajele nu faceau decat sa scoata in evidenta toate aceste forme dezlanate.

Pe langa aceasta, tatuajele celor 3 erau pur si simplu niste copilarii, clar facute din impuls. Si ma intreb oare acum baietii astia regreta toate tatuajele alea? Sau sunt in continuare mandri de ele? Inclin sa cred ca e mai adevarata prima parte. Dar numai ei stiu ce-i in sufletul lor. Pe langa cei mentionati am mai vazut cativa pustani de 15-18 ani si ei plini de tatuaje. Un baiat, nu mai mare de 15 ani, avea un tatuaj pe piept de la o clavicula la alta cu un mesaj pe care nu am apucat sa-l citesc. Altul avea o tentativa de half-sleeve (tatuaj pe jumatate de mana) care probabil a durut ca naiba dar de care era foarte mandru. Nici el nu avea mai mult de 17 ani.

Ma intreb acum, oare baietii astia o sa fie in continuare mandri de tatuajele lor si peste 10-15 ani cand vor fi in pozitia celor mentionati la inceput? Anul trecut ma gandeam si eu sa-mi fac un tatuaj si exact acesta a fost motivul pentru care nu l-am facut. M-am gandit daca o sa fiu mandru de el si peste 10-15-20 de ani. Asta desi povestea din spatele tatuajului meu nu e o chestie care va disparea sau isi va pierde din importanta odata cu timpul. Nu e vreo domnita de care sa fi fost indragostit si nici vreun hobby pe care sa-l abandonez in ceva timp, ci marcheaza o etapa importanta din viata mea. Si totusi, nu cred ca a meritat sa imi pictez corpul.

Si-acum va intreb pe voi, cei care va stiti cu tatuaje, mai sunteti mandri de ele? Cati dintre voi le regretati, cati ati vrea sa le scoateti?

Sursa foto: www.pwnage.ro