De ce urmaresc Le Tour de France.

Pentru ca ma relaxeaza teribil. Unora li se pare un lucru absolut stupid sa priveasca timp de cateva ore bune niste baieti care dau serios din pedale. Pentru ca e monoton. Si cu siguranta au dreptate, e monoton, daca urmaresti doar indivizii si modul in care li se misca picioarele. Daca insa reusesti sa iti ridici privirea si sa urmaresti peisajele si de asemenea sa asimilezi volumul destul de important de informatii care iti sunt transmise, cu privire la zonele prin care ciclistii trec, atunci crede-ma ca esti foarte castigat. Si pe deasupra eu mai sunt si relaxat cat se poate.

Le Tour e insa probabil cea mai tare competitie sportiva cand vine vorba de marketing turistic. Tocmai de aici si bataia pentru introducerea in fiecare an a doua-trei probe noi. Si cand spun probe, ma refer la zone parcurse. Daca vrei sa pui pe harta o destinatie turistica, te dai peste cap pana vine turul Frantei pe acolo. Stiu ca suna ciudat dar uite asa uneori apar probe in Spania, alteori in Olanda sau Belgia, Le Tour a fost chiar si pe insule, in Irlanda, anul trecut parca prin Corsica si anul acesta a inceput in Marea Britanie.

Primele 3 etape s-au desfasurat in Anglia si vreau sa va spun, celor care nu ati urmarit, ca a fost o nebunie. Sute de mii de oameni iesiti pe strazi aclamau plutonul in efortul sau de a-i prinde pe evadati, zeci de mii stateau inghesuiti in cateva sute de metri la sosire pentru a vedea acel ultim sprint, o intreaga tara incremenita! Demential! Ziceai ca sarbatoresc terminarea razboiului, ziua eliberarii de sub vreo ocupatie straina si li se intorc eroii acasa. Doamne!!! Urmeaza sa vedem impactul turistic dar eu cred ca deja se simte in zona. Reamintesc … SUTE DE MII DE OAMENI!!!

De azi Le Tour s-a intors in Franta si maine se va pleca din Belgia urmand sa se ajunga inapoi in Franta. Urmeaza probele clasice, urcarile, sprinturile, contra-timpul si tot asa mai departe, timp de 2 saptamani de-acum inainte aproape in fiecare zi. Probabil francezii de rand sunt deja mai relaxati, oarecum plictisiti si unii poate chiar deranjati de restrictiile de trafic, insa Franta primeste in aceasta perioada milioane de turisti straini care stau cocotati pe varfuri de munte, aliniati pe marginea nesfarsitelor drumuri de campie si ticsiti pe langa zidurile oraselor si oraselelor prin care trece Le Tour. Iar asta ii face si pe cei mai plictisiti sa realizeze ca turul Frantei e o mana cereasca. Daca te uiti cu atentie nu ai cum sa nu remarci ca absolut toate business-urile locale care au norocul sa fie situate in apropiere soselei pe care trec ciclistii, profita de acest lucru pentru a se promova mai mult sau mai putin gratuit. Azi am vazut intreaga flota a unui dealer auto aliniata frumos in parcarea dealership-ului, vreo 5-6 masini agricole spalate si etalate la intrarea intr-o ferma si cateva pancarte cu mesaje publicitare ad-hoc pentru diferite localuri din zona. Foarte tare!

Unii il regreta pe Radu Banciu, cel care de altfel isi datoreaza intr-o oarecare masura celebritatea turului Frantei, pentru ca l-a comentat ani la rand, dar nici cu Manolo Terzian si ceilalti nu e rau. Comentariile celor 3 sunt savuroase si simti ca intr-adevar ai ceva de invatat urmarindu-i. Imi place foarte mult naturaletea comentariilor, micile certuri care apar datorita simpatiilor pe care acestia le manifesta pentru diferiti rutieri si tot asa. Pacat ca nu am timp sa-i urmaresc zilnic pe tot parcursul transmisiunii pentru ca dureaza cateva ore bune, dar las televizorul sa mearga atunci cand sunt acasa si ii ascult cu „jumatate” de ureche.

Facand o comparatie intre Le Tour si Campionatul Mondial de Fotbal, n-am cum sa nu observ diferentele uriase intre cele doua. Primul ma relaxeaza teribil, al doilea ma agita, primul ma invata o tona de chestii, al doilea ma coboara la un nivel mediu. Ma uit la ambele competitii, desi la fotbal favoritele mele au fost eliminate si cu toate ca la ciclism n-am niciun favorit. Am jucat fotbal si am mers cu bicicleta, nu mai fac nici una, nici alta in prezent, asa ca nu pot sa spun ca sunt pasiunile mele. Probabil exista sanse mai mari sa trag un sut intr-o minge decat sa ma urc pe o bicicleta, dar cu toate acestea prefer Le Tour de o mie de ori in defavoarea oricarui meci de fotbal.

Probabil ca intr-o zi voi fi si eu printre cei adunati pe marginea unui drum in Franta, urland cat ma tin plamanii atunci cand trece plutonul, fara a avea vreun favorit, fara a incuraja in mod special vreo echipa, ci doar bucurandu-ma ca sunt acolo. Nu stiu cand anume se va intampla asta, anul acesta sigur nu, dar intr-unul dintre anii urmatori sigur!

Multumesc Le Tour de France!