Am fost in Grecia o perioada. Scurta perioada, dar suficienta pentru a trage cateva concluzii. Nu neaparat despre Grecia ci mai degraba despre viata mea in momentul de fata. Am sa le insir mai jos. Poate o vrea cineva sa le citeasca. Pana acolo va mai spun ca probabil va trebui sa descifrati cele scrise pentru ca nu vreau sa fac direct o lista.
Primele impresii despre Grecia si greci in special le-am scris aici, inca de cand eram acolo. Nu e mare lucru, e o tara mediteraneana tipica, cu maslini, peisaje aride si din nou maslini. Nu pot sa scriu despre ea cum face Bradut despre Sumatra, Indonezia, Thailanda sau alte locuri prin care vrem toti sa ajungem si n-avem curaj sa plecam. Da, n-am curaj, la fel ca multi dintre voi, n-am curaj sa las in spate ce am aici si sa incerc o schimbare de peisaj.
Grecii sunt relaxati. Atat de relaxati incat nu-ti dai seama ca e criza la ei. De fapt nu stiu daca la ei e mai criza ca la noi dar e clar ca ei sunt mai relaxati ca noi. De fapt noi suntem crizati, stresati si in general agitati. Acum vreo 2 ani si jumatate mi-am propus sa nu ma mai enervez/stresez si in jumatate de an aproape ca reusisem. Minunea a durat vreo 4 luni dupa care am revenit la starea de facto a tuturor romanilor. Acum dupa Grecia, dupa greci, vreau sa fiu din nou relaxat. Sa iau lucrurile asa cum sunt, sa nu imi fac griji. Cine stie …
Am zece ani de cand lucrez la universitate. Da, cuvantul de care am fugit mereu e lucrez. Am vrut mereu sa zic ca nu lucrez propriu-zis. Ca predau, ca o fac din pasiune, ca nu e chiar un job ca al altora, dar de fapt e. Chiar daca nu am program fix ca toti ceilalti, chiar daca am vara vreo 2 luni libere, chiar daca n-am acel gen de sef direct care sa stea cu gura pe mine. Tot job e. Lucrez la universitate. In Grecia l-am cunoscut cu Athanasios, actualmente chelner, 55 ani, toamna culegator de masline, in timpul liber vanator si de meserie zugrav. Parea ciudat ca e chelner la 55 de ani si l-am intrebat ce face de fapt, care e meseria lui. Raspunsul a venit prompt: „actually, my job is to do business”. So, intrebarea pe care mi-o pun e, oare nu e asta ar trebui sa fie si jobul meu?
Intr-una din zile am vrut sa mergem cu un soi de vapor intr-un boat trip. Ne-am facut rezervari cu o zi inainte si dimineata la ora 9 ne-am prezentat pe ponton. Vaporul n-a venit si la 9.30 a aparut tipul care se ocupa de rezervari si ne-a zis senin: „the captain is sick, boat trip has been cancelled. you can either go tomorrow or get a refund”. Nimeni n-a tipat, nimeni n-a urlat, nimeni nu s-a suparat. Unii au confirmat pentru a doua zi, altii au preferat sa primeasca banii inapoi. Trebuie sa recunosc ca daca as fi fost in Romania m-as fi simtit putin aiurea, as fi gandit in mintea mea un mecanism prin care am fi putut fi anuntati din timp si poate as fi scris pe blog despre asta. Acolo am ridicat din umeri, ne-am urcat in masina si ne-am dus la Salonic. Reconfigurarea traseului, cum ar zice doamna ce da voce softului de navigatie. A doua zi ne-am intors pe ponton, am luat vaporul si am fost in boat trip.
Cand am intrat in Romania, pe la Ruse, primul lucru pe care l-am vazut a fost un indicator de drum denivelat. Metaforic vorbind se potriveste perfect cu tara. Asta e destinul nostru, denivelat, plin de damburi pe care singuri le infruntam fara sa ne pese ca pot fi ocolite, ca exista si un drum lin, poate mai lung dar lin. Inaintam, ne muscam limba la fiecare hop si ne plangem. Ca doar plansul de mila e sport national in Romania. Si cand ajungem in varful dambului vedem ca exista si cativa care prefera calea lina si ne dorim sa le moara si lor capra si sa fie si ei nevoiti sa urce dambul. Ca sa-si planga si ei de mila, ca doar n-o s-o facem noi.
Acum, la o saptamana dupa ce am ajuns acasa, dupa suficient timp de acomodare, scriu acest post. Am asteptat pentru ca daca l-as fi scris imediat dupa ce am ajuns, probabil ar fi fost unul din categoria: „vreau sa plec din Romania de urgenta”. Scris la rece, articolul meu are o concluzie simpla. Grecia nu e foarte diferita de Romania cum de altfel nicio tara nu e. Difera relieful, clima, fauna, vegetatia etc dar e tot un loc unde niste oameni il numesc acasa. Diferenta o facem noi, cu ale noastre modele comportamentale, cu tiparele psihosociale si mostenirile genetice. Si trebuie sa realizam cum suntem inainte sa ne dam seama ca putem fi altfel. Din pacate, pentru a putea ajunge la concluzia asta, trebuie sa plecam in alta tara …
In Grecia l-am cunoscut cu Athanasios ?
Ca turist, orice tara e frumoasa, chiar si Romania. Am vizitat/tranzitat Italia de cateva ori si de fiecare data mi-a lasat impresia unei destinatii ideale de vacanta/locuit, fara a sta niciodata mai mult de 2saptamani. Avand insa cativa amici ce lucreaza in .it am comparat imaginea mea cu a lor si dezamagirea a fost pe masura. Probabil si grecii sunt stresati in traiul de zi cu zi, poate mai stresati ca noi. Daca ar fi sa ne ducem viata intr-o continua vacanta, am fi cei mai relaxati oameni cu putinta.