Mi se intampla deseori, mai ales atunci cand sunt foarte stresat, sa incerc sa-mi eliberez mintea de gandurile negative. Cea mai simpla metoda este sa incerc sa ma transpun intr-un loc placut sau mai precis intr-un moment placut din viata mea. Incerc sa-mi aduc aminte de o perioada placuta din viata mea. Si ce perioada poate fi mai placuta decat copilaria petrecuta in satul bunicilor? Imi amintesc cu placere de verile toride in care alergam toata ziulica pe coclauri, in care cutreieram cu bicicleta toate cararile si in care ma furisam asemenea lui Nica la scaldat in apele repezi ale Moldovei impreuna cu toata gasca de copii adunati de prin toate colturile tarii.
Sunt norocos, as putea spune, pentru ca inca ma mai pot intoarce in satul copilariei mele. Parintii mei au pastrat casa bunicilor si au renovat-o in asa fel incat ne putem inca bucura de amintirile care ne leaga de acele meleaguri. E drept insa ca lucrurile se schimba acum si desi vesnicia s-a nascut la sat, progresul se simte acum si acolo. Din pacate insa, de multe ori progresul vine insotit de decizii proaste care schimba complet mediul inconjurator si peisajele de vis pe care le stiam dispar si raman doar amintiri.
Deunazi, Ovidiu Biber mi-a povestit despre un proiect de suflet de-al sau si imediat m-au napadit amintirile. Am constatat ca am copilarit nu foarte departe unul de celalalt si ca ne leaga ceva, raul Moldova. Cred ca as putea sa scriu un blog intreg despre toate nazbatiile pe care le-am facut in copilarie si cred ca as putea avea o categorie distincta legata doar de episoadele petrecute pe malul Moldovei. Of, ce vremuri!
Ovidiu si-a propus un lucru foarte interesant si nobil in acelasi timp. Isi doreste foarte mult ca padurea de salcii de pe malul Moldovei din satul Versani, comuna Miroslovesti, sa nu moara. Isi doreste sa si-o aminteasca asa cum era pe vremea copilariei lui, acum nu foarte multi ani in urma, cu soarele trimitandu-si razele printre ramurile salciilor, cu vantul adiind agale si cu silueta Ceahlaului la miazanoapte. Si pentru aceasta si-a propus sa replanteze impreuna cu un grup de initiativa locala cat mai multe salcii in zona. Efortul sau si al celorlalti implicati a inceput deja si o prima actiune de replantare a avut deja loc. Iata mai jos cateva cuvinte din partea lui Ovidiu:
„Suntem foștii copii care au crescut în aceste ținuturi cu peisaj de pus in rama, cum rar putem vedea in Romania. Avem toate resursele, avem dorinta și ne vom lasa amprenta asupra acestui loc geografic pentru următoarele veacuri. Ce am inceput in aceste 2 zile este grandios, dupa cum se poate vedea in galeria foto atasata. Felicitări și nota ZECE pentru cei care au contribuit la plantarea noii generații de copaci. Fără voi nu ar fi fost posibil acesta măreață lucrare. Impreună am intrat în istoria locului și am scris cu mândrie o pagina de coperta în marea carte a timpului. Asta le oferim celor ce ne vor urma! Hai sa privim cum cresc acesti copaci și hai sa mulțumim celor care au crezut în reușita proiectului:” Ovidiu Biber, initiatorul proiectului.
Alaturi de Ovidiu au fost si cativa parteneri fara de care nu s-ar fi putut realiza toata actiunea: Praktiker, IasiSting, Fidelia Casa, Rodotex, Bluespot Media si Fundatia Alaturi de voi. De asemenea si partenerii media au sarit in ajutor pentru a pune umarul la crearea notorietatii necesare pentru ca si alte persoane interesate sa contribuie in viitor la succesul actiunii si de ce nu, sa initieze si alte actiuni asemanatoare atat de necesare.
Este un efort de laudat si e important ca mai multi romani sa se implice in astfel de initiative. Poate fi o ocazie foarte buna pentru un teambuilding si cred ca sunt suficiente companii care ar avea nevoie de asemenea evenimente. E important sa dam mai departe aceasta stire pozitiva, intr-o perioada in care in jurul nostru planeaza prea mult pesimism si suntem inundati de tot felul de stiri negative sau de proasta calitate.
Scrie un comentariu!