Traim vremuri interesante. Tulburi dar interesante. Iar in aceste vremuri interesante ies la iveala tot felul de comportamente din care avem multe de invatat. Din pacate sta in natura noastra umana sa invatam din aceste comportamente abia atunci cand este prea tarziu sa mai putem face ceva schimbari pentru generatia proprie. De schimbari vor beneficia mereu cei ce vin la rand. Asa se creeaza si functioneaza istoria. Pentru ca daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti.
Adrian Cioroianu spune mereu ca istoria este o poveste pe care fiecare dintre noi trebuie sa o proceseze prin propriile filtre. Iar pentru a-ti cunoaste identitatea este mereu necesar sa cunosti istoria poporului tau. Din pacate, foarte putini romani sunt preocupati de acest lucru, si tocmai de aceea nu inteleg ceea ce se petrece in jurul lor. Si nu ma refer la cei din categoria „regular Joe” cu un nivel redus de educatie, ci chiar la unii dintre cei care fac parte din asa-zisa elita.
O simpla privire analitica in istoria noastra ne arata si ne si explica in acelasi timp, atitudinea de zei pe care conducatorii nostrii o practica, oricum s-ar numi (a se intelege aici numele functiei si nu neaparat numele propriu) ei, si in acelasi timp smerenia cu care cei mai multi ii urmeaza. Si nu are legatura in niciun fel cu religia. Este pur si simplu modul secular de a fi al romanilor.
Sigur, nimeni nu spune ca acest mod de a fi nu se poate schimba. Insa nu ne-am dorit asta vreodata cu adevarat. Pentru ca nu am experimentat vreodata cu adevarat democratia. Probabil am fost foarte aproape in perioada monarhiei constitutionale, ironic vorbind, insa romanii au acceptat asta in conditiile prezentei unui zeu, fie el si simbolic, denumit rege.
Atitudinea de zeu este una cultivata de cei creduli si supusi. Harari spunea in Sapiens (o carte depre care un bun amic spunea ca ar trebui sa devina lectura obligatorie in scoli, idee la care subscrie si subsemnatul) ca zeii vor continua sa existe atat timp cat oamenii vor fi dispusi sa creada in acestia. Iar romanii, dati-mi voie sa concluzionez asta uitandu-ma in trecut, sunt extrem de creduli. Atat de creduli in cat isi fabrica zei din muritori de rand, atat timp cat acestia sunt suficient de abili incat sa accepte aceste pozitii oferite pe tava.
Zeilor din mitologiile popoarelor antice le apartinea tot ceea ce era pe Pamant pentru ca de fapt ei erau creatorii acestor lucruri, ba chiar a planetei in sine. Dar mai cu seama le apartineau sufletele credinciosilor. Iar asta era cea mai de pret bogatie. Pentru ca atunci cand sufletul nu-ti apartine, trebuie sa fii mereu cu bagare de seama sa nu-l superi pe cel care ti l-a dat cu imprumut, altfel risti sa ramai fara. Iar asta stim cu totii ce inseamna.
Zeul român tinde sa fie unul de manual, care functioneaza precis dupa principiile mitologiei clasice, daca este lasat. Tinde sa creada ca totul ii apartine, dar mai cu seama vrea sa puna stapanire pe sufletele credinciosilor. Iar cand acest obiectiv este atins, el insusi se desavarseste ca zeu si nimic nu-l mai poate atinge.
Sigur, zeul român trebuie sa aiba la randu-i o dimensiune umana, sa mai coboare printre cei de rand. Fie el insusi, fie prin inaltii preoti sau alti mesageri care ii duc mai departe cuvantul. Pentru a-si desavarsi dimensiunea umana, zeul român mai trece uneori si prin perioade de suferinta, astfel ca simplii credinciosi sa se identifice cu acesta. Noi suferim pentru el, dar uite, si el mai sufera. Prin urmare, e un zeu bun, caruia ii pasa de noi, e de-al nostru.
La intrebarea „de ce au romanii nevoie de zei?” nu am sa raspund. Am sa va spun doar cum au disparut zeii si de ce au incetat oamenii sa mai creada in acestia. In principiu datorita educarii in masa si accesului la noile cunostinte. Atunci intrebarea de mai sus se transforma si devine De ce continua romanii sa isi creeze si sa venereze zei daca au acces la cunostinte si la un sistem de educatie? Ramane o intrebare la care din nou, nu voi raspunde, dar va las pe voi sa reflectati asupra acesteia si eventual sa gasiti un raspuns care sa va satisfaca. Pana la urma istoria trebuie privita si analizata prin propriile filtre.
PS1. Zeul român se gaseste la toate nivelurile si in toate sferele, fie ca discutam despre politica, administratie, mediul privat, familie, scoala, spitale, fotbal etc. De altfel exista mii de zei si zeci de mii de inalti preoti. Evident, nicio legatura cu religia in sine. Si tocmai pentru ca acesti zei nu au nicio legatura cu religia sau cu biserica, ca si institutie, imi permit sa formulez o a doua intrebare la care sa reflectati … Cat de creduli sunt totusi romanii?
PS2. Nu face sens sa va intreb cati zei ati creat/venerat si apoi aruncat la cos. Fiecare stie raspunsul la aceasta intrebare.
Scrie un comentariu!