Tie iti place cariera pe care o ai?

Mai tineti minte sloganul „Am intalnit si romani fericiti”? Era prin 1997 cand a aparut intr-o emisiune pe la ProTV parca. Erau vremuri cu adevarat tulburi. Dupa vreo 6 ani de post comunism cu FSN si PSDR, venisera la putere liberalii si taranistii in formula CDR. Lumea votase schimbarea dar Romania era deja intr-un adevarat haos pentru ca incepeau in sfarsit sa iasa la iveala greselile facute in anii ce trecusera de la revolutie. Si intr-adevar era greu sa gasesti romani fericiti in perioada aceea. 

Au trecut 23 de ani de-atunci si inca e greu sa gasesti romani fericiti cu adevarat. Cu certitudine sunt mai multi romani care o duc bine. Dar cati dintre ei sunt fericiti cu adevarat? Asta e chiar greu de spus. Cati romani pot spune ca fac cu adevarat ce vor? Cati romani spun cu mana pe inima ca jobul lor este exact ceea ce si-au dorit sa faca toata viata si le aduce satisfactie si pe plan personal, nu doar financiar?

Si daca nu suntem multumiti, de ce nu ne schimbam cariera? E chiar asa de greu? Care sunt oare principalele motive care ne tin pe loc in joburi care nu ne aduc nicio satisfactie in afara de cea materiala? Am sa va povestesc pe scurt experienta mea si sunt curios cati dintre voi se regasesc in motivele expuse de mine.

In urma cu 5 ani am facut un pas catre necunoscut. N-am prea vorbit despre asta. Dar a fost prima data cand am incercat sa fac altceva decat marketing. Ma cam saturasem, ma plictisisem, imi ajunsese, nu comentez motivele. Asa ca am facut saltul catre ceva ce nu credeam vreodata ca o sa fac. Turism. Si nu marketing in turism sau chestii related. M-am dus sa fac croaziere pe rauri si tururi cu autocarul prin Europa. Pe scurt am devenit Cruise Director si/sau Tour Director.

Cand am inceput sa le povestesc celor apropiati despre ce fac multi au fost de-a dreptul socati. Cum sa stai dupa niste batrani care merg in vacanta si sa le porti de grija toata ziua? Altii mi-au zis ca pot mai mult, ca e un pas inapoi. Si au mai fost si altii care mi-au zis ca e cool dar doar pentru ca postam poze faine de prin locurile pe unde mergeam. Pentru mine insa a fost o alegere care mi-a schimbat viata definitiv. Care mi-a aratat de fapt ce vreau si pot sa fac in viata, la ce sunt cu adevarat bun. Promit sa va povestesc si despre asta intr-un articol viitor.

5 ani mai tarziu tanjesc dupa un grup de septuagenari sau octogenari cu care sa cutreier castele si muzee prin Europa. Sunt cei mai tari oameni cu care poti lucra, ai atatea de invatat de la ei. A venit pandemia asta nenorocita si a trebuit sa luam un an de pauza. Sper sa revin la anul si sa nu ma mai opresc pana cand n-o sa ma mai duca picioarele.

In tot acest timp am continuat si o sa continui sa predau marketing la universitate atat cat o sa-mi mai fie permis si cat o sa simt ca inca o sa mai am ceva de spus studentilor. Pentru ca de fapt ambele joburi sunt despre impartasirea unor experiente. Sau mai pe romaneste spus, la ambele joburi fac fix exact ceea ce imi place mai mult: SA VORBESC!

Ei bine, si-acum motivele care ma tineau pe mine in loc, care nu-mi permiteau sa fac o schimbare de cariera asa de dramatica:

1. Teama de necunoscut – cred ca e un lucru absolut firesc pana la un punct. Dar te poti informa si necunoscutul devine din ce in ce mai cunoscut. 
2. Lipsa calificarii necesare – mi se parea ca pentru orice cariera noua ai nevoie de o diploma noua. Nu e chiar asa. Pentru ca nu doar diploma te califica, ci mai degraba cunostintele si abilitatile pe care le-ai dobandit pana atunci. Multi angajatori s-au tepuit grav de tot cu diplomele si calificarile incat angajeaza oameni judecand mai mult dupa calitatea umana. 
3. Presiunea sociala – de fiecare data cand vorbeam cu persoane apropiate despre o schimbare de cariera, toate imi spuneau ca eu sunt facut pentru marketing si ca ei asta ma vad facand in continuare. Dar pana la urma conteaza ce simti tu, nu ce cred altii. Cat de bine te cunosc ei vs. cat de bine te cunosti tu? 
4. Neincrederea in fortele proprii – nu cred ca sunt facut pentru asta, nu e de mine. Asta e o treaba foarte complicata. Pentru ca n-ai de unde sa stii pana nu incerci. 
5. Comoditatea – imi e bine asa cum sunt, imi e bine unde sunt. Atingerea unui nivel de automultumire inseamna renuntarea la dezvoltarea personala (atentie, nu ma refer la vanzatorii aia de vise pe care ii stiti prea bine, nu dau nume). Si asta e ceva foarte periculos. Din pacate pentru unii, aceasta automultumire apare chiar inainte de a-si descoperi cu adevarat potentialul. 

In incheiere as vrea sa va intreb pe voi: care sunt motivele pentru care nu va schimbati cariera (NU jobul) daca aceasta nu va satisface? Puteti lasa un comentariu aici sau pe facebook, unde va este mai comod. Si de asemenea puteti sa-mi scrieti un mesaj privat pe pagina de FB si sa ma intrebati cum am trecut eu peste aceste bariere. Mi-ar face placere sa discutam! 

Photo credit