De ce sa tin un badaran in magazinul meu?

Ieri a avut loc un nou episod din seria celor neplacute din experienta mea de consumator. Plimbandu-ma prin mall am decis sa intru in noul magazin al celor de la Adidas insotit fiind de un prieten. Nu intentionam sa cumparam ceva anume dar eu niciodata nu intentionez si la sfarsit plec cu 2-3 sacose. 🙂 In fine, am intrat, si surpriza. In interior nici un angajat. Doar un tip de la o firma de paza. Am intrebat daca e deschis si nu mi-a raspuns. O fi crezut ca e o intrebare retorica dar nu m-am prins de faza. M-am plimbat pe acolo, am studiat oferta iar prietenul asta al meu a decis sa probeze o caciula. Am intrebat daca e vreo oglinda dar cred ca „strajerul” nu era prea comunicativ iar pe altcineva nu aveam pe cine sa intrebam.

Am zarit oglinda undeva in capatul celalat de magazin, i-am aratat-o prietenului meu iar acesta, in drum spre oglinda a trecut prin spatele tejghelei care ce-i drept este pozitionata fix in mijlocul magazinului. Big mistake! Strajerul a inceput sa tipe ca nu e voie sa treaca pe acolo. Omul isi facea treaba. Problema mea e modul in care ni s-a adresat. Persoana a doua singular si un ton imperativ foarte amenintator. Mai avea un pic si scotea bastonul. Asta in conditiile in care i-am si zis ca nu ne-am dat seama. Mai tare a fost raspunsul lui la intrebarea „dar unde sunt angajatii magazinului?”. Un foarte sec „au treaba” m-a linistit scurt. :)) Plus o privire aruncata in scarba.

Acum ma intreb ce dracu e cu oamenii astia? Cum sa te comporti asa ca un badaran fara sa-ti fi facut ceva? Si mai ciudat e ca cei de la Adidas tin asemenea specimene in magazin. Si oamenii astia ajung in pozitia de a relationa cu potentialii clienti…