In ultima perioada nu am scris pe blog decat rar si asta pentru ca am fost prins cu foarte multe lucruri dar in acelasi timp m-am aflat si intr-o criza de inspiratie sa zicem. Sau poate doar de subiecte. Anyway, azi, la sfarsitul unei zile pline de umblatura si agitatie am gasit un subiect. O concluzie mai degraba.
Se intampla deseori ca fiecare dintre noi sa ajungem intr-un moment in care ne dam seama ca modelele pe care le urmam nu mai sunt ce erau. Oamenii pe care ii apreciem se schimba si isi pierd aura aceea care ne orbea dar care parca ne si lumina drumul. Idolii nu mai sunt altceva decat niste oameni obisnuiti, cu probleme, cu griji, cu greseli cu tragedii si alte cele.
Nu e o tragedie in sine faptul acesta. Pe de alta parte te face sa te intrebi. Si daca omul acesta pe care il apreciam atat de mult e doar un simplu om, atunci eu unde vreau sa ajung, ce vreau sa fiu, ce vreau sa fac mai departe? Voi fi si eu un idol dar la randul meu voi fi doar un om. Punct. Ai zice, what’s the point? Mai bine o las asa. Viata trece …
Azi a murit Johnny Raducanu. Nu i-am fost fan. L-am apreciat pentru vorbe mai mult decat pentru muzica. L-am auzit vorbind. Pe pagina de wikipedia in limba romana are mai putin continut decat pe cea de limba engleza. Asta trebuie sa insemne ceva. Probabil e mai apreciat in afara granitelor tarii decat in interior. Proabil … sigur!
Moarte maestrului nu are legatura cu idolii mei. Nu a fost unul dintre ei. Dar azi mi-am dat seama, odata cu asta, ca ne pierdem. Ne pierdem incet, ne pierdem pentru ca idolii nostri se pierd, pentru ca nu mai avem idoli, pentru ca nu mai vrem sa fim idoli si pentru ca nu vrem ca si copiii nostri sa aiba idoli. Sau nu ne pasa ce idoli au …
Si pentru ca mi-am inceput ziua pe FB cu Brenciu, inchei tot cu el dar de data asta insotit de Guess Who si Grasu XXL. Listen …
…mda, se spune ca suntem doar niste musafiri pe acest pamant pe care noi il consideram ca fiind vesnic desi nu e deloc asa…Dumnezeu sa-l ierte!!!
Sau poate oamenii pe care ii consideram noi idoli nu se schima ci ne schimbam noi seturile de valori o data cu trecerea anilor…si astfel ii vedem si pe ei simpli pamanteni, cum erau si la inceput de altfel.
Este o generaţie întreagă care dispare încet. Este normal să dispară, toţi murim. Problema este că nu are cine să le ia locul.