Inca de cand eram student exploram oportunitati de angajare la companii multinationale, firme mari in care credeam ca ma pot dezvolta, la fel cum probabil au facut multi studenti si din generatiile care au urmat. Probabil se mai intampla si acum acest lucru dar am o banuiala ca intr-un procent mult mai mic. E drept ca si multinationalele si-au cam umplut „gaurile” ca sa zic asa si acum toata lumea e pe o strategie de conservare. Totusi, programele de recrutare sunt inca prezente, internship-urile sunt mai frecvente ca oricand si dintre cei selectati sunt destui cei care vor fi ulterior pastrati.
Acesti angajatori de top sunt insa in general interesati de studenti/absolventi din top 5%. Evident, daca nu esti acolo, munca de convingere este mai grea, testele sunt mai multe, perioada de proba este mai lunga. Nu inseamna ca nu poti sa te angajezi la o astfel de firma insa probabil nu vei prinde o pozitie avantajoasa. Si cand spun avantajoasa nu ma refer la una manageriala. Sa fie clar, toata lumea incepe de jos, dar e important sa ajungi intr-un loc in care poti demonstra ca esti bun si ca meriti sa urci mai sus. Altfel, ramai mereu pe aceeasi pozitie si uneori singura solutie pentru a avansa este sa pleci la o alta companie.
Si-acum sa raspund la intrebarea din titlu. De ce sunt absolventii din top 5 cei mai cautati. E simplu. Pentru ca sunt „NATURAL BORN WINNERS”! Stiu, multi se gandesc ca acesti top 5-eri sunt tocilarii clasei. E posibil dar cazurile sunt rare. N-ai cum sa fii mereu sus fara sa ai substanta. Nu toti premiantii sunt genii si daca stam sa analizam, profilul acesta nu este nici macar cel cautat. De fapt cei care sunt selectati sunt cei dispusi sa depuna un efort considerabil ca sa tina pasul, sa ramana acolo sus si sa demonstreze in permanenta ca sunt buni. Oamenii care MUNCESC sa fie in top sunt cei care sunt in atentia acestor companii.
Filosofia de castigator pierde din ce in ce mai multe teren in RO si asta pentru ca si competitiile in care sunt angrenati elevii, si cei de varste fragede, dar si cei de la liceu, au inceput sa fie din ce mai putine si si-au pierdut popularitatea. Nici parintii nu isi mai educa copiii in spiritul competitiei si, dupa parerea mea, e o mare greseala. E drept ca un copil care duce competitivitatea la extrem risca sa devina antisocial dar nimeni nu spune ca trebuie sa castigi de fiecare data. Este in egala masura important modul in care copilul este invatat sa castige pentru ca un copil ultracompetitiv va cadea usor in capcana trisatului. Munca trebuie sa fie cea care duce la castiga, corectitudinea trebuie sa fie intotdeauna cea premiata si nu trebuie sa fie facute compromisuri.
Sigur, nu toata lumea poate fi in top in acelasi timp iar diferenta este facuta exact de volumul de munca pe care fiecare este dispus sa-l investeasca. Cu cat muncesti mai mult, cu atat vei fi mai sus. Calea catre succes este pavata cu efort.
Sursa foto: www.zazzle.com
De ce sunt absolventii din top 5 cei mai cautati. E simplu. Pentru ca sunt “NATURAL BORN WINNERS”! – Sau fiindca vorbim de sistemul de invatamant romanesc – sunt rude cu profesorii din facultatea respectiva. In generatia mea au fost in jur de 5. Daca ai sti de cate ori am picat la o bursa mai mica sau am pierdut bursa la mustata din cauza ca cei 5 trebuiau sa fie mereu in top ….Ironia face ca acum nici unul dintre ei nu lucreaza in domeniul studiat.
Un profesor de la universitate imi spunea ca trebuie sa ai sclipire, nu sa ai cele mai multe cunostinte. Tot acesta sustinea ca trebuie sa stii sa corelezi notiuni cu teorii si, tot asa, in viata, sa corelezi situatii cu oameni. Sa poti asocia contexte pentru a le putea interpreta si apoi crea oportunitati.
Un manager imi spunea: You either lead, or follow, or get out of the way. In oricare dintre cazuri, trebuie sa depui eforturi pentru a ajunge undeva.
Exact ce spui si tu: nu trebuie sa fii geniu, dar trebuie sa muncesti. Ma bucur ca mai scrii despre asta din cand in cand:)
Absolventi de top 5. Buna asta.
-Sefa de promotie a luat 10 copiind la toate examenele cu ajutorul telefonului, fericita fie firma Apple. Timp de 2 ani a avut/are relatie cu unul din profesorii mei. Unul din profesori, membrul al comisiei de licenta, stiind despre ce este vorba, a iesit din sala in timp ce domnisoara isi sustinea lucrarea.Nu activeaza in domeniu. Cat despre ceilalti, unul este presedinte ANOSR(locul 2, un basarabean fantastic), o tipa din primii 10, HR pe la Amazon, iar la un institut de cercetare din Bucuresti lucreaza un coleg, media generala 8 si ceva.
– O prietena, absolventa comunicare, lucreaza in domeniu, Iasi. Nu are licenta, deoarece unul din marii teoreticieni ai Al. I. Cuza stie meserie, desi el nu a practicat in viata lui altceva decat gargara la catedra.
-2 prietene, agentii de marketing bucuresti, 8-9.
Top 5?Poate la facultatile cu profil tehnic/it.
Restul e asa:nimeni nu da doi bani pe notele din facultate, papagalii nu sunt nici utili, nici la moda.
@Sfantul Dugh: Clar ca sunt si exceptii dar in mare sa stii ca cei care sunt in top sunt oameni muncitori si determinati. Notele sunt uneori irelevante, conteaza asa cum spui si tu, cine le pune. Dar pentru companii care cauta „winners” notele sunt singura metoda de clasificare pe care o ofera sistemul de invatamant. Mai departe vin testele, si crede-ma ca acolo „papagalii” nu trec mai departe. Niciun brand care se respecta nu va pune accent doar pe note insa atunci cand se face selectia preliminara cei cu note mari sunt un pic avantajati pentru ca se apreciaza dorinta de a fi in top. Pacat ca sunt unii care, asa cum spui tu, folosesc alte metode pentru a ajunge acolo. Bine ca se curata ulterior la teste. 🙂