S-ar zice ca fiind nascut in Sibiu, oras la poalele muntilor, si trecut prin Piatra Neamt, tot cam asa ceva, ar trebui sa fiu prieten cu zapada si sporturile de iarna. Dar nu e chiar asa. Mi-a placut zapada cand eram pustan si ma dadeam cu sania, am si schiat intr-o perioada, dar intotdeauna mi-a placut mai mult vara si caldura. Pe masura ce am mai crescut, sporturile de iarna au inceput sa mi se para din ce in ce mai periculoase, pana cand nici pe sanie nu m-am mai urcat. Cred ca acum vreo 5 ani m-am dat ultima data cu sania pe aceeasi strada pe care ma dadeam cand eram pustan, la Falticeni si mi s-a parut teribil de periculos.
Una peste alta, mersul la munte in ultimii 10 ani s-a rezumat la plimbari prin zapada, ture cu ATV-uri si eventual putin derdelus lejer cu celofanul sau cu farasul, ca sa nu zic ligheanul sau cum naibii s-o fi chemand draciile alea. Totul pana la inceputul iernii curente cand am zis ca vreau sa invat sa ma dau cu placa. Chiar si cand imi inflorea in minte gandul asta nu credeam ca o sa se materializeze vreodata si cum ninsoarea nu mai venea, vedeam tot mai departe de realizare obiectivul cu pricina. Totusi mi-am luat o pereche de pantaloni speciali de la Lidl (apropo, astia de au echipament destul de ok, ieri remarcam pe partie ca sunt imbracat de la Lidl de sus pana jos). Galbeni.
Cand a venit zapada mi-am zis, baiete e momentul sa incerci. Nu am mai facut greseala sa-mi iau placa si restul echipamentului specific (cum am facut pentru tenis, baschet si alte sporturi de care m-am lasat dupa o saptamana) pentru ca de anul asta poti inchiria placi la partia din Copou (sau Sararie, sau Ticau, fiecare ii spune cum vrea, tot aceeasi partie e) de la prietenii mei Cristi si Andrei aka SnowRiders. Asa ca sambata trecuta m-am echipat si m-am prezentat la partie. Mi-au dat o placa si o pereche de buti si da-i bataie.
Aseaza-te in fund, tine-te cu o mana de placa si cu cealalta fa-ti vant si ridica-te. Aoleu abdomenul! Valeu patratelele, six-packu’, unde sunteti? In fine, cu ajutor de la Andrei m-am ridicat si am inceput sa alunec. Sentiment tare ciudat la inceput dar incet incet am prins spilul. Evident, cu asezat in fund (adica un fel de cazaturi mai elegant prezentate) la fiecare 20 de metri, am reusit sa parcurg cam 70% din partie la prima incercare cu coapsele incordate la limita crampelor, gambele terminate si lac de apa.
Ieri am luat-o iar de la capat. Alta placa, alti buti, iar in fund, ridica-te si da-i drumul. Doua ture de data asta, cu 2 cazaturi (de data asta am experimentat si cazatura in fata) la prima tura si cu niciuna la a doua. Si m-a prins. Azi merg iar, imi iau placa de la Snow Riders, butii si da-i bataie. S-a mai inmuiat si gerul, e numai bine. Mai un vin fiert cu baietii, un ceai, o cafea si incet, incet ne virusam. Am ajuns insa la o concluzie, imi trebuie neaparat o casca dar baietii mi-au zis ca o sa aduca si ei.
Daca esti incepator si vrei sa te dai, eu iti recomand sa mergi dimineata in weekend sau in timpul saptamanii. Nu e multa lume si iti poti alege placa pe care o vrei si butii potriviti. De asemenea, baietii iti mai pot da cateva sfaturi direct pe partie fiindca e totusi dificil sa incepi singur. Toate placile sunt ok dar e vorba de o potrivire pe inaltime in ceea ce priveste placa, din cate am inteles. Si la 10 lei ora pentru placa cu tot cu buti, parca nu-mi vine sa-mi cumpar una doar a mea pana nu incep sa ma pricep mai bine. Mai ales ca de la baieti le iau mereu reglate cum trebuie si ceruite, ca numai la asta nu ma mai pricep. 🙂
Nu stiu cat o sa mai tina zapada dar vreau sa profit cat pot. Macar in weekenduri, daca nu si in timpul saptamanii. Nu multe orase dispun de o partie, chiar si asa mica cum e a noastra, asa ca pentru prima data pot sa spun ca ma bucur ca stau in Iasi. E drept ca partia ar putea fi amenajata si mai bine, s-ar putea pune niste tunuri de zapada artificiala, o instalatie decenta pe cablu sau un telescaun (pacat ca ai nostri conducatori l-au montat la Ciric unde nu are niciun sens) dar e buna si asa. Ne vedem acolo deci?
Va las cu niste fotografii trase ieri cu Fuji X100s pe care il am in teste de la F64.ro. Primele concluzii: un dynamic range si un DOF de exceptie pentru un aparat pe care il putem considera in clasa compacta, parerea mea!
Scrie un comentariu!