#priNeamt III 2014 – ziua 1.

Dupa ce ne-am strans toti in holul hotelului am reusit sa ne grupam pe masini si mi-am preluat si eu coechipierii. Pe Sorin Rusi il stiam de la editia anterioara. Pe Ovidiu Slatineanu l-am cunoscut acum si cred ca e persoana cu care am petrecut cel mai mult timp. Va spun mai multe despre el mai tarziu, daca aveti rabdare, si credeti-ma ca merita! Am pornit pe traseu #priNeamt si ziua se anunta una destul de plina. Ne miscasem greu si presimteam ca vom avea intarzieri. Primul popas a fost la Bisericani. Nu mai fusesem acolo de vreo 25 de ani, de pe vremea cand inca locuiam la Piatra Neamt. E un platou acolo sus unde mergeam la gratar/iarba verde cu parintii si alti prieteni de familie, un loc pe care copil fiind nu-l valorizam prea mult. Acum insa mi-a trezit vii amintiri. M-am bucurat de privelistea asupra lacului de acumulare de pe Bistrita si am rememorat partidele de badminton pe care le incingeam cu ceilalti copii.

Am coborat de la Bisericani si sarpele lung format din 16 masini s-a indreptat catre Cheile Bicazului. Am urcat prin defileu si ne-am oprit intr-o parcare ingusta pentru a le oferi sansa bloggerilor straini, dar si autohtoni, sa se bucure de peisajul deosebit. Apoi am tras o fuga si la Lacul Rosu, care desi e in Harghita, e o destinatie la limita judetului Neamt pe care merita s-o vizitezi daca esti in zona. O plimbare pe lac cu barca, un kurtos kalacs sau un gulas la Terasz trebuie bifate. 🙂 Am facut apoi cale intoarsa si ne-am indreptat spre Bicaz. Ne-am oprit insa pe drum la Pensiunea Alexandra, in comunca Ticos-Floarea unde am servit un pranz cu bucate traditionale. Bun!

Apoi ne-am pus din nou la drum si dupa un scurt popas la barajul de pe lacul Izvorul Munteului, am pornit catre Hangu unde urma sa facem iarasi o oprire. Sincer sa fiu, trecusem de vreo 3-4 ori pe la Hangu dar niciodata nu m-am oprit si nu prea intelegeam ce e de vazut. Dar cand am oprit am inteles. Ne-am furisat, inainte de Hangu, pe un deal, deasupra lacului si timp de o ora si ceva timpul a ramas pe loc. Liniste, iarba verde, si vreo 60 de bloggeri intinsi pe jos. Poiana bloggerilor i-a zis cineva si cred ca asa ii va ramane numele. Am vazut un apus foarte fain dar era mic copil pe langa ce urma sa vedem in zilele urmatoare.

 

Ultima oprire a zilei a fost la Durau, unde am ajuns exact cand se asternea intunericul. Cazarea a fost la cel mai bun hotel din mica statiune, Hotel Bistrita. Un stabiliment de 4 stele cu camere si apartamente luxoase si toate facilitatile necesare: sali de conferinte, sali de evenimente, club la subsol si alte nebunii printre care merita neaparat meritate imensele cazi de tip jacuzzi despre care s-a tot povestit. Se pare ca s-au facut si niste jacuzzi parties dar eu merg pe principiul „pictures or it didn’t happen”, asa ca inca mai astept dovezile! 🙂 Am luat cina, am facut un dus si printre picaturi am vazut si meciul dintre Grecia si Romania. Ne-am retras in camere si uite-asa l-am cunoscut si pe colegul meu de camera, Adi Pitigoi, un om cu care am depanat multe povesti, caruia i-am aratat bruma mea de fotografii urcate pe 500px.com si de la care m-am re-molipsit de microbul fotografiei. De la el si de la altii: Dragos, Attila, Vlad, Vlad, Cristi si nu in ultimul rand Ovidiu.

Urmeaza urcarea pe Ceahlau si apusul pe varful Toaca. Pe maine! 🙂