Vineri si sambata am fost la tara. Nu in alta tara ci in mediul rural. Nimic ciudat pana aici, fiindca merg destul de des, avanad in vedere ca ai mei au o casa pe acolo si ca mi-am petrecut toate vacantele pana la 18 ani pe acolo. De data asta insa nu am fost sa ma relaxez ci sa-l ajut pe taica-meu sa construiasca un foisor. Asa ca am pus mana pe lopata, am turnat beton, am carat deseuri, lemne, am taiat scanduri, etc. A fost fun, m-am simtit util si mi-am adus aminte de alte vremuri. Chiar va recomand tuturor sa faceti asta cand aveti ocazia. E relaxant si in acelasi timp constructiv intr-o gramada de sensuri. Nu numai ca mi-am vazut rezultatele muncii imediat dar am si apucat sa studiez comportamente noi. Astfel am muncit cot la cot cu 3 indivizi (unul de 35-40, altul de 50-55 si un pusti de 16 care arata de 12). In decursul celor cateva ore am schimbat impresii cu fiecare dintre acestia.
Cel mai mult m-a surprins pustiul care desi avea 16, abia terminase clasa a 8-a si, si, si … nu fusese in viata lui la oras. Am ramas foarte mirat la auzul acestui lucru. Apoi m-a lovit cu o intrebare. Privind cu admiratie la masina mea (desi e doar o masina din clasa mica, nu vreo limuzina) parcata in curtea de peste drum ma intreaba sec: „ce e? ford sau logan?”. Si apoi o ploaie de intrebari legate de cum e sa stai la bloc, unde tin masina, de ce nu mi-e frica ca-mi face cineva pana, etc. L-am intrebat ce doreste sa faca mai departe, liceu, scoala de meserii, altceva? Raspunsul lui a fost prompt: la ce e bun liceul? Mi-a zis ca vrea sa ia permis de conducere si o nevasta. Astea sunt planurile lui de viata. Atat. Gandurile tanarului m-au facut sa reflectez un pic asupra a ceea ce fac eu in fiecare zi. Am terminat o facultate, un master, in curand o sa-mi iau doctoratul, stresez sute de tineri in fiecare an cu discutii despre marketing, publicitate, research, segmentare, pozitionare, planning, etc., si judec in termeni de marketing in fiecare clipa pentru a oferi cea mai buna consultanta. Fac toate astea pentru ca oameni ca pustiul de mai sus sa cumpere produse. Incerc sa aflu cum gandesc si pun la punct mecanisme complicate, insighturi si rationamente cand de fapt lucrurile sunt atat de simple. Sunt oameni care cumpara fara sa stie despre branduri, care pun la magazin intrebari de genul „aveti ulei?” si cumpara fara sa se gandeasca in termeni de alternative. Procesul decizional e redus la constientizarea unei nevoi si cumpararea produsului generic. Atat. Acum inteleg din nou de ce European Drinks a fost atat de mult timp pe primul loc in Romania pe bauturi racoritoare. Pentru ca au fost primii cu distributia in mediul rural.
In momente ca acesta ma gandesc ca as putea sa ma las de marketing. Traiasca logistica!
Sa stii ca nu-i chiar asa.cineva povestea ca era odata intr-un supermarket si a surprins o discutie intre 2 femei in varsta,de la tara.Una vroia sa cumpere un anumit produs,dar cealalta ii spune:”Da shi,fa,ii din ala di cari arata la televizor?”Deci nu-i totul in zadar…
Mono iti poti face o afacere cu foisoare 😉 daca tot iti vine sa te lasi 😛
Marketing-ul e frumos si iti da sansa sa iti pui mintea la contributie, sa iti folosesti imaginatia. Plus de asta, Mono, ai muncit destul de mult ca sa ajungi aici…chiar dai asa repede cu piciorul la tot? 🙂 Si daca te lasi de marketing, ce faci mai departe? Tare curioasa sunt :p
Si Alinuta are tare mare dreptate…multi oameni, mai ales cei din mediul rural sunt influentati de marketing-ul de la Tv…imi aduc aminte de bunica mea, Dumnezeu s-o ierte…tare mult mai tinea la televizor si la tot ce vedea acolo…totul i se parea atat de real, incat daca aparea ceva nou in materie de detergent, ulei, zahar etc…a doua zi era la magazin sa cumpere…
eh… nu vreau sa fiu rea, dar distributia face parte din marketing 😀 deci in loc sa te lasi de mk, poate in cazurile astea te gandesti cum poti ajunge acolo cu produsul tau. de exemplu, marketing catre proprietarii de magazine mici 🙂
@Daniela: Adevarat spui. I should know fiindca logistica si distributia sunt printre preocuparile mele „academice” dar nu-mi plac deloc si de asta le-am exclus din mktg deliberat. 🙂 Asta nu inseamna ca minimalizez importanta lor. Dimpotriva, vreau sa spun ca uneori nu e nevoie de eforturi publicitare, PR sau product development. E de ajuns sa ai un pret beton si o distributie excelenta. Vezi Frutti Fresh 🙂
Si totusi avem cablu TV la tara…chiar nu pot sa cred :))
si avem si internet :)))
Dar nu ti s-a parut o corvoada sa petreci fiecare vacanta la bunici pana la 18 ani?
Da. Este şi cablu TV şi internet, dar HOT SPOT-uri pe care să le folosească MONO acolo nu este.
Pe de altă parte, tocmai în experienţa trăită de MONO „pe pielea lui” constă provocarea marketingului, la care marketerii sunt îndemnaţi să răspundă. Îmi „Îmi vine să ma las de marketing” ăsta sună prea melodramatic. Succes, Mono! Never give up
Anul trecut am avut si eu dileme (more or less) filosofice. Ma gandeam la rolul marketingului in societate,la granita fina dintre persuasiune si manipulare si ma apucase un gand sa ma duc sa predau engleza prin Zimbabwe (suna mai inaltator decat la Podu Iloaiei:)).
Tu esti profesor, deja ai un locsor ocupat pentru tine in Rai.Pentru noi ceilalti care avem de indeplinit o datorie fata de societate, ramane CSR-ul…
@Alex: Corvoada? O my god … NOOOO! Au fost cele mai tari vacante pe care le-am avut. Suna ciudat, dar aveam o gramada de prieteni de prin toata tara. Ne strangeam cu totii acolo si ne distram de dimineata pana seara. Ce-i drept bunicii mei au fost intelectuali si preferau sa nu munceasca pamanatul, dandu-l in arenda, astfel ca nu aveam prea multe de facut. Cu toate astea nu m-am dat niciodata in laturi de la munci si am pus mana pe coasa, furca, sapa, etc., de cate ori a fost nevoie. Sincer, mi-as dori ca toti adolescentii de astazi sa petreaca macar o saptamana in mediul rural asa cum mi-am petrecut eu atatea vacante. Cred ca ar fi mult mai in touch cu realitatea. Fara counterstrike, fara MTV, fara yahoo messenger … Ar trebui sa citesti postul asta.
Pustiul are abia 16 ani, mai are timp sa se hotarasca daca chiar asta vrea in viata. Ai atatia oameni care te urmaresc in online, asta inseamna ca lumea te vrea. Poate e doar o pasa proasta…
Mono, vreau sa te intreb ceva: daca ai renunta la marketing catre ce te-ai indrepta?
Ei .. nu ma las de marketing. Era o intrebare retorica. Cum sa ma las? Ati innebunit? Si ce sa fac? :))