Pentru mine 23 august a insemnat ceva. Defilarile pe stadion, faptul ca trebuia sa-mi intrerup vacanta de vara pentru repetitii si incununarea de succes de dupa ceremonie. Am fost acolo, da, pe stadionul Ceahlaul din Piatra Neamt, trebuie sa recunosc.
Eram un mic pionier, cu cravata rosie si basca alba, cu snur rosu de sef de grupa si mandru de asta. Evident, nu intelegeam mare lucru din ce se intampla, aveam doar 9 ani dar stiam una si buna, ca trebuie sa iasa perfect. Si imi dadeam sillinta sa iasa.
Imi aduc aminte cata lume venea acolo la repetitii. Si cum se faceau repetitiile conduse cu portavocea sau de la microfon prin statiile de amplificare. OMG, cata sincronizare, cata concentrare. Chiar as vrea sa vad azi asa ceva, dar din pacate cred ca nu se mai poate realiza. Era o constiinta colectiva, e drept indoctrinata si manipulata dar mergea. Ridicam toti placutele colorate deasupra capului, ne ghemuim, le lungeam pe jos, alergam, fluturam steguletele si tot asa mai departe. Mici, mari toti la un loc.
Nu mi-e dor, probabil daca as avea copii, n-as fi de acord sa participe la manifestatii de asa natura doar pentru a slavi un tiran, pentru ca desi era ziua nationala a Romaniei, toata sindrofia era pentru nea Nicu. Totusi, sunt de acord ca participarea a fost intrucatva benefica. Invatai acolo cum sa te coordonezi cu ceilalti, invatai ierarhia, cum sa asculti ordine, cum sa dai ordine, cu sa te impui etc. Din pacate, azi copiii nu mai au ocazia sa invete aceste lucruri. 🙁
Daca imi lipseste 23 august? Oarecum da. Poate si pentru ca imi aduce aminte de o copilarie curata si naturala, fara computer, telefon mobil, internet si dvd-uri cu Sponge Bob si Fulger McQueen. Daca imi lipseste comunismul, in niciun caz nu. Sunt trist ca altii n-au sansa sa aiba copilaria mea, sunt bucuros ca multi nu au prins comunismul si prostia ce domnea peste tot. Pardon, puterea „clasei muncitoare” adica a turnatorilor si a lenesilor!
eu nu am apucat, si nici nu-mi pare rau
Inainte de 1989, 23 august era sarbatoarea nationala a Romaniei si se desfasura ca atare, cu demonstratii si fanfare in cinstea lui Ceausescu. In prezent prea putini romani stiu ce inseamna, mai ales generatia tanara care nu prea a trecut pe la cursurile de istorie
Am prins o singura sarbatoare in timpul comunismului, insa din fericire, eram prea mic sa fiu pioner si sa particip la chinul evenimentelor fastoase create in cinstea dicatatorului si nu a poporului si istoriei tarii.
Nici eu nu am apucat perioada cu defilarile, desi sunt nascut in 82. Am fost cel mult Soim al Patriei, mai aveam un an ca sa devin PIONEER, dar a venit revolutia. Privind remarca ta la adresa tehnologiei, si eu simt cateodata ca aceste telefoane mobile, PC-uri, gadgeturi, zeci de posturi TV, ne mananca zilele. Parca timpul trece din ce in ce mai repede…. Nici mie nu-mi lipseste comunismul, nu mi-e dor de acea cartela de paine, de acele cozi infernale la lapte/iaurt sau la ratie sau alte evenimente specific comuniste.
Daca ar fi existat in acele vremuri telefoane, computere, messenger, facebook etc, va spun sigur ca le-am fi folosit la maxim. Degeaba criticam generatia actuala de tineri, astea sunt vremurile, nu le-au creat ei, au venit odata cu progresul.
de comunism nu duce nimeni lipsa dar de o copilarie curata superba cu adevarat in care nu traiam virtual si din care chiar invatam cate ceva avem nevoie, sa fie peste calculator, telefon mobil, haine de firma….