Prima mea aterizare pe planeta Moldova.

2 zile in republica sora, atat am stat. Unii ar spune ca e putin, altii ca e de ajuns. Eu va spun doar ce impresie mi-a lasat si am sa evit sa trag concluzii pentru ca voi mai merge cu siguranta sa mai explorez. Un lucru este sigur, mi-a placut. Scriu azi cateva povesti, cateva detalii si sper sa ma intorc pe acolo ca sa mai am ce scrie. Mai mult ca sigur ca data viitoare imi voi lua si camera pentru ca oamenii sunt atat de expresivi iar peisajele sunt atat pe interesante incat e pacat sa nu faci un fotoreportaj. Bun, sa nu lungim vorba si sa trecem la treaba.

Am plecat joi dimineata prin vama Sculeni. Am trecut destul de usor. Se pare ca daca ai numar de Romania nu sunt probleme asa de mari iar vamesii moldoveni nu-si fac prea mari griji ca ai putea aduce ceva dubios in Moldova. Ai nostri sunt mai suspiciosi la intoarcere dar nu pot sa spun ca e vorba de exagerari. Am cumparat vignieta de la oficiul vamal si am mers mai departe. Drumul spre Telenesti nu e cel mai bun si trebuie sa mergi incet. Sunt si destule localitati si nu recomand apasarea acceleratiei prea tare pentru ca la fel ca in orice sat din Romania exista destui sateni care circula pe carosabil fie pe jos fie cu bicicletele. Dupa vreo 30 de km am intrat pe un drum „principal” sa-i zicem, un soi de DN la noi, betonat, care face legatura intre Chisinau si Balti. Acolo am mers mai bine pentru ca nici nu prea sunt localitati (intelepciunea sovietica de a nu construi sosele prin comune) si vreo 60 km nici nu s-au simtit. Aproape ca e un soi de autostrada dar cu 2 benzi.

A urmat apoi un drum de vreo 10 km neasfaltat (destul de ciudat as zice dar cum spunea gazda noastra „daca ar mai fost 4-5 ani URSS, s-ar fi asfaltat si acolo) si apoi iar 5 km de asfalt dar ca vai de el. Am ajuns la destinatie, in Telenesti, un orasel de 8000 locuitori destul de izolat. Am avut de tinut un mic curs de marketing pentru evenimente unui grup de elevi de liceu din localitate asa ca evident ne-am dus tinta la liceu. De acolo am mers la singurul hotel din oras (de fapt e o pensiune cu 5 camere) care ne-a surprins in mod foarte placut. Se numeste Legenda si camerele sunt de nivel 4-5 stele, foarte mari, cu paturi uriase si tot confortul de rigoare, inclusiv wi-fi (ceea ce nu ne asteptam, sincer, avand in vedere pozitionarea orasului). Restaurantul hotelului e si mai si, foarte bine aranjat, mancarea evident, DELICIOASA si servirea impecabila.

Elevii de liceu cu care am stat de vorba, aproximativ 12 la numar dintre care 3 baieti si restul fete, erau in clasele a X-a, a XI-a si a XII-a si ne-am vazut cu ei intr-o sala de clasa care mi-a adus aminte de scoala mea generala. Am facut cunostinta cu sistemul educational de acolo prin povestile pe care ni le-au spus si am ajuns la concluzia ca sunt multe plusuri. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca toti elevii sunt implicati in activitati si ca sunt invatati sa fie responsabili. Pe peretele clasei era o lista cu toti elevii si datele lor de nastere iar alaturi era o schema cu responsabilitati acordate fiecaruia:1 presedinte al clasei, 1 vice, 1 casier al clasei, 3 persoane cu curatenia, 3 cu udat florile etc. Toti prinsi, toti responsabilizati. O sa spuneti ca e ceva ramas de pe vremea comunismului dar mie mi se pare super util, business wise.

Cei 12 care ne-au onorat cu prezenta au fost super asertivi, probabil era ceva nou pentru ei. Minusul cel mai mare e ca nu se studiaza absolut deloc stiinte sociale in liceu ca economia, psihologia, filosofia etc. Nu prea au cunostinte economice asa ca a fost greu la inceput dar sunt foarte isteti si prind rapid. Am avut surpriza sa vad copii super isteti care dau raspunsuri mai bune decat unii studenti de la master si fara sa fi trecut anterior prin 3 ani de facultate de profil. Logica e din nou la putere si sistemul sovietic bazat pe multa matematica isi dovedeste din nou eficienta. Am descoperit ca sunt destul de moderni, la curent cu noutatile si dotati cu smartphone-uri si chiar tablete desi tot ei ne-au zis ca venitul mediu in Telenesti e de cam 1500 lei moldovenesti de persoana (aproape 400 lei romanesti).

In cele 2 zile am aflat multe lucruri de la ei si daca stau si ma gandesc cred ca am fost eu mai castigat decat ei in urma intalnirii. Una peste alta experienta cu elevii a fost super. N-am apucat sa vizitez prea mult orasul pentru ca deja era tarziu joi cand am terminat si am preferat sa luam cina si sa bem niste beri. Am ramas surprins si de preturi care mi s-au parut foarte mici, avand in vedere calitatea restaurantului si a hotelului. Camera era ca 500 lei moldovenesti, adica 125 lei de-ai nostri si era super faina, cum am zis, iar la masa un fel de mancare pana in 10 lei de-ai nostri iar o bere buna buna 4 lei.

Sursa foto: www.panoramio.com

A doua zi am tras o tura prin oras inainte de ore si m-am intristat putin pentru ca mi-am dat seama ca ma aflam in anii 90 intr-un oras de provincie din Romania. Dupa ore, pe la pranz am mers din nou prin oras si am vazut ca „gri-ul” nu e chiar asa de gri si ca oamenii compenseaza cu mult zambet si mi-am adus aminte de ce-mi zicea Alina, cea care ne-a facilitat excursia. Se pare ca moldovenii sunt printre cei mai fericiti europeni conform unui studiu recent, in timp ce noi suntem tristii Europei. Chiar daca strazile sunt praf, blocurile par neterminate si au cosuri pentru ca gazul e scump si se incalzesc cu lemne, chiar daca e un singur supermarket si progresul se vede pe ici pe colo, telenestenii sunt oameni veseli si gazde bune.

Drumul de intoarcere a fost parca mai lung, cu toate ca am mers mai repede. Mi-ar fi placut sa ajung in Chisinau sa vad si capitala despre care am auzit ca e diferita, cam cum si la noi Bucurestiul e total diferit fata de provincie. N-am ajuns de data asta, dar o sa o fac cat de curand. La vama moldovenii au fost rapizi si simpatici. Au ciocanit un pic masina sa vada daca nu cumva avem tigari prin portiere iar portbagajul a fost inspectat sumar. La noi am avut parte deja de niste ironii tipice si suspiciuni caracteristice. Dar, ma rog, suntem poarta de intrare in UE si sa zicem ca e acceptabil sa fie controalele mai stricte.

In final va spun ca merita sa mergeti in Moldova. Lumea e de treaba, mancarea e geniala (si denumirile felurile asisderea – snitel = gaina batuta cu ou) si e foarte relaxant. M-am simtit ca in copilarie la bunici. 🙂 Mergeti si trageti voi concluziile, iar daca sunteti fotografi, neaparat luati-va camerele cu voi, o sa aveti ce fotografia, fara doar si poate!

Sursa foto: www.hotnews.md