Lucrez in educatie si in meseria mea aud de nenumarate ori expresia „abia astept sa termin scoala”. Momentul absolvirii este un fel de eliberare pentru multi. Acest lucru imi provoaca un sentiment de ingrijorare, dar in acelasi timp de tristete. Pentru ca imi dau seama ca cei mai multi dintre cei care mi-au trecut prin fata nu prea au inteles la ce foloseste educatia. Poate e putin prematur, ma amagesc.
Imi vine in minte cantecelul pe care il fredonam in clasele primare.
A sosit vacanta / Cu trenul din Franta / Hai copii la joc / CARTILE PE FOC!
Ce ne mai bucuram! Fugeam care incotro de la scoala si voiam ca vacantele sa nu se mai termine. Sa nu ne mai chinuie parintii si profesorii cu atata invatat. Mai tarziu, cand am ajuns la liceu, ni se parea ca oricum le stim pe toate. Da-o naibii de scoala, in definitiv la ce ne trebuie toate prostiile alea de la fizica, biologie, matematica etc.?
A venit insa si momentul in care ne-am dus la facultate si acolo lucrurile ar fi trebuit sa fie altfel. In sfarsit puteai alege cat de cat ceea ce urma sa studiezi. Cel putin asa ar fi trebuit sa fie. Doar ca n-a fost. Si-au mai trecut vreo 4 ani in care multi dintre noi ne-am gandit doar la momentul ala in care o sa terminam. O sa fim licentiati, ne-am zis! Lumea-i a noastra! A fost pe naiba …
Am realizat in curand ca mai aveam multe de invatat. Si ca nu prea mi-a folosit in practica teoria pe care m-am chinuit s-o invat in facultate. Cel putin nu in primii ani. Cu timpul insa am simtit nevoia sa ma intorc la cartile pe care le blestemasem in continuu. Ba am mai cautat altele si altele. Pentru ca mai aveam nevoie de niste raspunsuri pe care nu le aveam.
Si uite asa am inteles pana la urma la ce era buna scoala. Ma invatase de fapt sa caut in permanenta raspunsuri si mai ales cum si unde sa le caut.
E povestea fiecaruia dintre noi. Cel putin pana la ultimul paragraf, acolo se face diferenta. Pentru ca din pacate suntem foarte putini care ajungem sa intelegem cu adevarat rolul educatiei, al scolii. Marea majoritatea raman la concluzia ca educatia a fost un chin inutil si se bucura in continuare ca au terminat. Si e trist! Dar trebuie sa admitem ca vina o purtam in proportie de 90% noi, dascalii. Le mai dau un 10% si parintilor, pentru ca e si rolul lor sa-i mai motiveze din cand in cand pe copii sa vina la scoala.
Suntem intr-un potential moment de rascruce in ceea ce priveste educatia in Romania. Spun potential pentru ca nu avem nicio certitudine ca ar putea sa apara o schimbare semnificativa. Dar exista ceva premise. Asa ca putem avea ceva sperante. Nu ca n-am mai avut in trecut. Insa schimbarile semnificative au intarziat sa apara. Dar daca totusi acum bate vantul schimbarii, hai sa punem umarul si sa contribuim cu totii.
Este momentul sa intelegem poate mai bine rolul educatiei. Aceasta nu numai ca e importanta, dar trebuie sa fie permanenta, infinita. Sa nu uitam ca educatia ne-a scos din Evul Mediu si ne-a adus in modernitate. Accesul la educatie al maselor a schimbat definitiv societatile. Oamenii simpli au inceput sa inteleaga cum functioneaza tarile lor, ce inseamna administratia, politica si asa mai departe, iar viata lor a luat o turnura total diferita.
Hai sa nu reformam doar curricula, ci si sa ne reformam si noi, dascali si parinti deopotriva. Si sa ne concentram pe ceea ce ii tine pe copii cu adevarat in scoala. Setea de cunoastere, nevoia de a descoperi lumea inconjuratoare, nevoia de a se dezvolta in permanenta ar trebui sa fie motivatiile principale. Atentie, spun motivatii si nu constrangeri. Scoala trebuie sa fie un prim pas in procesul de invatare continua care urmeaza dupa terminarea studiilor.
Cu cat elevii/studentii vor fi mai pregatiti sa invete, cu cat vor stapani mai bine arta invatarii, cu atat vor depune mai putin efort si se vor descurca mai bine. Asa ca haideti sa facem ceea ce trebuie facut. Sa transformam scolile in institutii in care nu antrenam doar memoria, ci si gandirea logica. Haideti sa-i invatam pe copii cum sa invete! Si va promit ca viata le va fi mai usoara, indiferent de cariera pe care o vor alege!
Shoutout to Philippe Bout on Unsplash for the photo!
Scrie un comentariu!