Fie ca e vorba de un angajator, profesor, prieten, partener de viata sau orice alta calitate a persoanei cu care interactionezi, sa prezinti incredere este esential in stabilirea unei relatii. Increderea e un concept destul de complicat pe care prea multa lume il simplifica. Si din cauza ca nu constientizam complexitatea acesteia si o tratam prea simplu, ajungem sa nu prezentam incredere in fata unor oameni care inteleg perfect conceptul.
Deseori ajungem sa ne simtim discriminati, dezavantajati sau priviti de sus si nu intelegem de ce. Ca doar intentiile noastre sunt bune, suntem onesti, harnici etc. Si atunci? Ei bine, hai sa intram putin in profunzime si sa vedem care sunt de fapt dimensiunile increderii. Ca sa intelgem mai bine unde mai avem de lucrat.
- Caldura/Bunavointa – adica perceptii despre bunele intentii, natura grijulie si consideratia cuiva pentru bunastarea celorlalti. Chiar daca au intentii bune, romanii sunt destul de precauti in a si le arata. Cat despre natura grijulie sau consideratia pentru bunastarea celorlalti, filosofia populara ne arata ca treaba asta nu e neaparat perceputa de romani ca fiind o chestie buna. Nu trebuie sa cauti prea mult in memorie ca sa gasesti afirmatii de tipul „il freaca grija” sau „moare de grija altuia”. Suntem calzi dar e greu sa aratam asta si poate asta se datoreaza si mediului in care ne dezvoltam, poate nu primim suficienta caldura din partea familiei, a prietenilor. Sunt multe cauze. De lucrat la dimensiunea asta e mult.
- Competenta/Capacitate – adica incredere in abilitatile, cunostintele si capacitatea cuiva de a-si indeplini promisiunile si de a performa eficient. Aici as spune ca romanii stau nitel mai bine dar uneori nu stiu sa isi promoveze competentele si capacitatile. Asteptam recunoastere din partea celorlalti fara sa depunem prea mult efort. Asta se vede si din modul in care arata CV-urile noastre. Nu suntem prea preocupati sa aratam ce stim sa facem si ne mai si subestimam. Si daca noi nu avem incredere in compentele si abilitatile noastre, atunci cum sa aiba ceilalti. Din nou, e de lucru si aici.
- Fiabilitate/De incredere – a se intelege consecventa in actiuni si indeplinirea angajamentelor, construirea unui sentiment de securitate si predictibilitate. Aceasta e o boala grea de care sufera multi romani. Lipsa de consecventa si incapacitatea de a sugera siguranta si predictibililtate ne face nu doar sa nu prezentam incredere, dar uneori sa fim perceputi ca fiind lenesi. Pacat … dar lucrurile astea se pot remedia.
- Onestitate/Integritate – tradus simplu prin respectarea principiilor etice si sinceritate in interactiuni. Grea treaba asta cu etica la noi. Ne lipsesc principiile si asta se intampla probabil datorita lipsei de implicare a parintilor in cele mai multe cazuri. Scolile au si ele partea lor de vina pentru ca nu se pune prea mult accentul pe asta. Cat despre sinceritate in interactiuni, ei bine cred ca romanii sunt efectivi campioni europeni, daca nu mondiali, la inventat scuze, la bagat vrajeala si la dus cu vorba. Nu suntem obisnuiti sa ne asumam responsabilitatea. Poate si pentru ca treaba asta cu asumarea responsabilitatii a fost bagatelizata de toti guvernantii pe care i-am ales. Am auzit asa de des treaba asta, incat nu mai are nicio valoare. Stiti povestea cu monkey sees, monkey does. Daca ei doar zic asta, noi de ce chiar ne-am asuma? Aici cred ca e cel mai mult de lucru. Si e nevoie de multa dorinta de schimbare.
- Deschidere/Transparenta – adica dorinta de a impartasi informatii si de a fi sincer cu privire la propriile actiuni si decizii. Iarasi, deschiderea si transparenta nu ne caracterizeaza ca natie, mai ales de la baby boomeri si pana la millenials, si mai ales la nivel de mediu urban. Nu stiu daca este o consecinta a comunismului si a faptului ca am fost crescuti „sa nu spunem ce vedem si auzim acasa”. Stiu multi oameni cu care am discutat despre idei de afaceri si care au fost reticenti in a-mi impartasi informatii de frica sa nu le fur ideea sau pur si simplu „din superstitie”. Si asta e doar un exemplu. Ai de treaba sigur si aici.
Nu ai cum sa dezvolti niciun fel de relatie fara sa prezinti incredere. Si cred ca e timpul sa te apuci de treaba. Cred ca una dintre cele mai simple cai de a te antrena este sa intri intr-un mediu international. A lucra la „multinationala” nu inseamna intotdeauna mediu international. De cele mai multe ori 99% din persoanele cu care lucrezi sunt tot romani, de la colegi pana la sefii aia mari.
Daca esti elev sau student, pleaca intr-un Erasmus sau doua, mergi cu Work and Travel, fa un internship international. Imi vei multumi mai tarziu. Daca deja ai depasit faza de studentie si iti cauti un job, pleaca in afara pentru o perioada. Ia-ti un job de vara, sau de iarna undeva unde ai sansa sa interactionezi cu oameni ce provin din culturi diferite. Daca ai deja job la „multinationala”, atunci profita de fiecare deplasare la birourile „din afara” si interactioneaza cu cat mai multi colegi de acolo.
Si ultimul sfat, cultiva-ti increderea in tine si in altii. Nu ai cum sa prezinti incredere daca la randul tau nu ai incredere in tine si nu oferi incredere altora. Tine minte … ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Spor la treaba si daca ai nevoie de ajutor, I’m here to help!






Scrie un comentariu!