Anii în care am condus grupuri internaționale prin Europa mi-au oferit mai mult decât povești frumoase de spus și postări interesante pe Instagram. M-au învățat lecții profunde despre oameni și despre felul în care aleg să se raporteze la necunoscut.
Pentru turiștii americani, care sunt principalii mei oaspeți, Europa pare adesea la fel de unitară ca Statele Unite: un „continent țară” unde poți trece ușor dintr-o regiune în alta. Realitatea însă, îi surprinde rapid. Fiecare țară își are limba, tradițiile, gastronomia și ritmul propriu. Această diversitate culturală îi provoacă să se adapteze continuu, să-și lărgească orizonturile și, de multe ori, să își redefinească felul de a vedea lumea.
Și, fără să își dea seama, călătorii mi-au fost profesori de curaj, de adaptare și de renunțare.
Curajul nu înseamnă absența fricii
Îmi amintesc o doamnă din Florida care se temea de înălțimi iar când am explicat programul și că include o plimbare cu funicularul de la Como, spre Brunate a început să se schimbe la față. Totuși a doua zi a decis să urce în funicular. Tremura, dar zâmbea. Nu și-a negat frica, ci a ales să o înfrunte.
Pentru mulți americani, experiența Europei este similară: să încerce lucruri noi, să treacă peste frici sau prejudecăți culturale. De la a mânca escargot în Franța la a folosi metroul din Paris sau a se aventura în piețele aglomerate din Italia, fiecare pas e pentru ei o dovadă de curaj.
De multe ori confundăm curajul cu lipsa fricii. În realitate, curajul înseamnă să mergi înainte chiar dacă îți e teamă. Exact așa cum fac managerii sau antreprenorii atunci când se aruncă în proiecte noi, fără certitudinea succesului. Se spune că dacă vrei să mergi mereu la sigur, nu mai faci niciodată business-ul la care te-ai gândit.
Schimbarea începe cu un pas mic
Pentru călători, schimbarea e inevitabilă: într-o zi se află în Germania, cu rigoarea și punctualitatea locală, iar a doua zi în Italia, unde timpul curge într-un ritm diferit. Pentru un american obișnuit cu uniformitatea dintre statele SUA, acest contrast este adesea șocant.
Am văzut oameni care la început resping diferențele – li se pare greu să se adapteze la programul de prânz din Spania sau la reacțiile barmanilor italieni când cer cafea „to go” în Italia. Dar, după câteva zile, încearcă cu entuziasm feluri noi de mâncare, învață câteva cuvinte în limba locală și descoperă bucuria de a lăsa lucrurile să curgă.
Cred ca cel mai greu lucru este să-i convingi pe americani să încerce Aperol Spritz. Când le explici ce conține, bat imediat în retragere. Dar cu toate acestea mulți decid până la urmă să îi dea o șansă și nu regretă.
Schimbarea nu vine niciodată toată odată. Vine pas cu pas. În coaching, exact asta încurajez: să faci primul pas, chiar dacă e mic. Pentru că de acolo începe adevărata transformare.
Puterea de a renunța
Unul dintre momentele cele mai dificile pentru turiști este să accepte că nu pot vedea „totul”. Într-un turneu prin Europa, tentațiile sunt infinite: fiecare oraș are muzee, piețe, castele, restaurante. Dar unele sunt mai greu de vizitat. De exemplu castelele medievale din Germania. Adesea nu au rampe de acces, nu au balustrade și în niciun caz nu au lifturi. Astel că sunt puși în fața deciziei de a renunța la acea vizită.
Pentru americanii obișnuiți cu ideea că „dacă muncești mai mult, obții mai mult”, această realitate este greu de acceptat. Însă, treptat, învață să lase în urmă dorința de a controla totul și să se bucure de ceea ce este posibil în acel moment.
Și în carieră, la fel ca în călătorii, uneori cea mai mare dovadă de curaj este să renunți. La așteptări imposibile, la perfecțiune, la nevoia de a controla fiecare detaliu. Renunțarea nu este un eșec, ci o eliberare care îți lasă spațiu pentru experiențe noi.
Cum spuneam și într-unul din articolele anterioare, noi românii avem o mare problemă. Ni se cere aceasta perfecțiune prea mult atât în școală, cât și în familie. Presiunea socială e atât de mare încât de cele mai multe ori ne e teamă să renunțăm. Și continuăm chiar dacă știm că nu vom reuși. Și mai rău de atât e că ne simțim obligați să continuam chiar dacă activitatea respectivă nu doar că nu ne oferă vreo satisfacție, ci mai degrabă ne face să ne simțim rău.
În loc de concluzie
Americanii m-au învățat că Europa este pentru ei o școală de viață: diversitatea culturală obligă la curaj, schimbarea este inevitabilă și renunțarea la control devine parte din experiență.
Pentru fiecare manager, antreprenor sau profesionist aflat într-o perioadă de tranziție, aceste lecții sunt un ghid simplu: fii curajos, acceptă schimbarea, lasă să plece ce nu te mai servește. Restul se așază de la sine.
Dacă simți că ai nevoie de ajutor sau pur și simplu vrei să stăm de vorbă despre provocările cu care te confrunți, sunt mereu la un email sau mesaj distanță. Curaj!
Thumb photo credit: Anastasiia Nelen on Unsplash
Scrie un comentariu!