Ori suntem tepari, ori nu mai suntem?

As vrea sa incep acest post cu o precizare, de fapt mai mult o rugaminte. Majoritatea celor care citesc acest blog stiu cu ce ma ocup. Unii ma stiu de la facultate, altii ca trainer, altii din ipostaza de consultant, altii doar ca si comentator de publicitate, etc. As vrea insa ca astazi sa faceti abstractie de toate acestea. Sa luati in calcul ca sunt doar un om simplu care gandeste si care nu s-a nascut ieri. Asadar sa incepem.

Dupa cum ati aflat daca ati citit postul de ieri, sunt unul dintre clientii nemultumiti ai celor de la Volksbank. Mai exact, nemultumit de faptul ca exista inclus in calculul DAE (dobanda anuala efectiva) aferenta creditului meu, un comision de risc de 0,125% care se calculeaza la sold, lunar. Asta insemnand ca la suma pe care am imprumutat-o eu trebuie sa platesc cam 14.000 de RON pana la finalul contractului.

Ce inseamna acest comision? Foarte simplu (iata explicatie data de angajat al bancii), in cazul in care eu ajung in imposibilitate de a-mi plati o rata, aceasta este acoperita de suma platita in avans in contul comisionului de risc. Pana aici toate bune si frumoase si oarecum de inteles. Problema care apare este ca odata acoperita aceasta rata din suma aferenta comisionului de risc, obligatia de plata a acesteia nu se stinge, ea urmand sa fie platita impreuna cu penalizari si dobanzi la penalizari. Asadar, comisionul de risc acopera banca dar nu si pe mine, desi eu sunt cel care il plateste.

Am putea concluziona ca acest comision este de fapt un soi de asigurare (si acum urmeaza tot o explicatie a unui angajat al bancii) de tip Casco pentru ca si acolo platesti si nu primesti la final nimic inapoi. Gresit! Totusi exista o diferenta, daca automobilul meu este avariat, atunci reparatiile sunt platite de catre asigurator, chiar si in conditiile in care suma platita de mine anterior ca si rate in polita Casco nu acopera valoarea daunelor. Luna urmatoare, eu pot renunta la polita respectiva fara nicio obligatie ulterioara de plata.

Cu alte cuvinte, obligatia de plata nu cade pe umerii mei. Evident, cei mai multi soferi nu au daune atat de mari pe cat platesc si de aici asiguratorii castiga (si pe langa asta mai castiga si din plasarea respectivilor bani pe pietele de capital si din alte investitii de pe urma carora asiguratul nu are niciun castig, dar asta e o alta discutie) dar isi asuma un risc. Bancile … NU! Ei doar te crediteaza din banii platiti de tine si de fapt riscul nu numai ca este acoperit dar se obtine si un castig de pe urma lui. Ce frumos suna, nu?

Sa presupunem ca imi platesc toate ratele fara nicio intarziere pana la final, astfel obligand banca sa nu ma „crediteze” din banii mei si evitand plata unor penalizari si dobanzi suplimentare. In acest fel, banca nu a inregistrat nicio pierdere dar nici un castig suplimentar fata de cel prevazut in contract. In mod normal ar trebui sa primesc banii platiti ca si comision de risc inapoi. Evident, acest lucru nu se intampla, pentru ca banca si-a asumat un risc.

Acest risc insa a fost doar (conform DEX), si citez, „posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; un pericol posibil”. Cuvantul cheie este posibil. Evident ca e posibil sa nu-mi pot plati rata, dar asta nu e o certitudine iar daca acest lucru nu se intampla pana la final, atunci posibilitatea nu s-a confirmat. Ipoteza ca eu nu am fost in stare sa-mi platesc rata a fost falsa, prin urmare s-a infirmat iar rezultatul logic acceptat ar trebui sa fie returnarea banilor. Nu e deajuns ca in timpul creditului banca s-a folosit de banii mei, plasandu-i pe pietele de capital sau imprumutandu-i altor persoane si astfel obtinand un profit? Evident ca nu.

Azi am avut o discutie cu un alt angajat al bancii cu pricina. De fapt cu doi dintre ei. Unul mi-a zis ca din pacate nu se poate negocia valoarea comisionului de risc pentru creditele in lei, inca. Eu nu cerusem chestia asta, ci eliminarea acestui comision, conform cu OUG 50/2010 in timp ce Volksbank doreste sa-l redenumeasca in comision de administrare. Mi-am luat hartiile si am plecat direct catre ANPC (sau mai popular, OPC) pentru a depune o reclamatie vis a vis de aceasta conditionare. Am aflat ca imi trebuie un grafic de returnare a creditului actualizat si cum nu aveam, m-am indreptat spre o alta agentie Volksbank aflata mai in apropiere.

Ajuns acolo, am intrebat daca mi se poate da acest grafic si am aflat ca il pot primi dar fara stampila, pe motiv ca varianta stampilata vine doar de la agentia unde s-a incheiat contractul de credit. Am fost totusi intrebat la ce imi serveste si am spus ca doresc sa-l anexez unei plangeri catre ANPC. Am fost din nou invitat la o discutie, de data aceasta in biroul directorului de agentie (cred) si mi s-au cerut detalii foarte politicos. Am apreciat gestul pentru ca stiam ca acel functionar al bancii nu putea sa-mi rezolve problema, directiva lor fiind clara: fiecare contract de credit se rezolva la agentia unde s-a incheiat.

In discutia avuta am cerut si eu niste detalii legate de acest comision de risc si am aflat ca, de fapt acest comision reprezinta un fel de parghie de actualizare a creditului meu care a fost dat intr-o perioada in care conditiile de acordare erau mult mai bune vis a vis de cele de acum si mai ales in cazul in care dobanda era fixa. In alta ordine de idei, daca acest comision ar disparea, atunci nivelul DAE ar scadea de la 7,9 cat este acum la 7,775. Aparent nu e mult insa, diferenta se traduce in cei 14000+ de RON pe care eu ii platesc.

In conditiile in care, asa cum spuneam si ieri, astazi nicio banca din Romania nu mai poate oferi un astfel de nivel al DAE si de asemenea nu mai doreste sa marketeze produse bancare cu dobanzi fixe garantate, creditul meu incepe sa para neperformant. Evident, banca sufera din faptul ca eu am ales un credit in lei si nu se castiga din diferente de curs valutar, dar ar mai avea si de pierdut din micsorarea dobanzii anuale efective, dar aceasta nu e problema mea. Au preferat sa riste si acum se vaieta ca nu mai castiga?

Sa fim seriosi, pai eu platesc inca o data pe cat am imprumutat numai din dobanda simpla dar probabil banii astia se duc pe investitii iar comisionul de risc era de fapt un cost (din care probabil se acopera salariile angajatiilor, chiriile, plata utilitatilor si alte chestii). Tocmai din acest motiv, majoritatea bancilor au denumit acest comision ca fiind un comision de administrare a creditului si care se pare ca nu este interzis de OUG 50/2010. Cu alte cuvinte, teapa celor de la Volksbank. Cred ca acum injura maxim departamentul de marketing sau agentia care i-a sfatuit sa marketeze produsele redenumind administrarea in risc pentru a deturna atentia consumatorilor. :))

Normal ca acum Volksbank vrea sa redenumeasca acest comision de risc in comision de administrare dar legal acest lucru nu este posibil. OUG 50/2010 prevede comisioanele acceptate si nivelul maxim la care trebuie sa se ridice acestea dar de asemenea prevede si faptul ca nici un alt comision NOU (altul decat cele prevazute in conditiile initiale), nu poate fi introdus in contractul de credit.

In alta ordine de idei, deoarece in contractul meu de credit nu era prevazut un comision de administrare initial, acesta nu poate fi introdus pentru ca se incadreaza in categoria comisioanelor NOI introduse, altele decat cele prevazute de contract. Aici e de fapt buba pe care o tot scarpina cei de la Volksbank. Ei spun ca au voie sa introduca comision de administrare pentru ca este prevazut de OUG dar aceeasi ordonanta spune ca acesta nu poate fi adaugat ulterior in conditiile in care nu exista de la inceput.

Deocamdata, eu ma duc maine sa depun reclamatia la ANPC si din spusele celor de acolo, numarul lor este de ordinul sutelor si creste in fiecare zi. Evident, aceasta reclamatie va fi contestata de banca si se va ajunge la un tribunal unde in final (dupa cateva luni sau poate chiar un an) ANPC va castiga si banca va plati o amenda din banii pe care i-a castigat ruland banii mei din comisionul de risc in tot acest timp. So, nimeni nu va avea nimic de pierdut in afara de mine. Si chiar daca banca va fi obligata sa imi returneze banii la un moment dat, tot nu vor pierde mare lucru pentru ca vor fi castigat indeajuns de mult pana atunci incat sa poata acoperi toate costurile amintite de mine mai sus in timp ce eu voi avut niste bani blocati intr-un cont fara dobanda.

In final, am sa va spun ca cel de-al doilea angajat al celor de la Volksbank m-a rugat sa mai astept si sa nu depun deocamdata plangerea la ANPC pentru ca e posibil ca in cateva zile sa se solutioneze aceasta problema. Reclamatia mea l-ar obliga pe angajat sa-mi trimita un raspuns iar acest lucru ar fi fara folos, deci munca in zadar. Aproape ca inteleg ideea insa reclamatia am s-o depun din principiu.

Nu e normal sa fim tepuiti pe fata si sa inchidem ochii la final. Probabil impresia pe care i-am lasat-o persoanei cu care am discutat a fost ca nu vreau sa inteleg si ca sunt „unul din aceia”. Ei bine, da, sunt unul din aceia care isi cunoaste drepturile si cere sa-i fie respectate! Atat timp cat o sa bagam capul intre umeri si coada intre picioare o sa fim mereu tepuiti. Si apropo de refinantari, va las cu o caricatura foarte reusita si potrivita situatiei expuse.