Contrar opiniei multor romani eu nu cred in puterea noastra de a ne cumpara case. Si ma bazez pe faptul ca nu putem sa sustinem o astfel de investitie in timp. Ne transformam in sclavii casei noastre pentru ca ajungem sa muncim pe branci pentru a plati ratele dintr-un credit mult prea scump pentru veniturile de pe aceste meleaguri. Urmeaza apoi investitiile prostesti pe care le facem in casa si pentru care gasim motivatii stupide gen „confort” sau alte prostii. Mobila, electrocasnice, electronice, etc., chestii pentru care mai faci niste rate si mai strangi putin din dinti dar care in 5-10 ani devin demodate si pe care vrei sa le schimbi si ghici ce, o sa faci alte rate si tot asa.
Anyway, nu despre asta e vorba. Am si eu un apartament pentru care platesc rate, ca tot romanul si pe care le suport din ce in ce mai greu. M-am bucurat, cu masura ce-i drept, cand a aparut OUG 50/2010 si m-am gandit ca s-ar putea ca piata de credite sa fie mai interesanta sub aspectul preturilor dar nicidecum. In afara de faptul ca ordonanta de urgenta nu are aproape nicio valoare, drept dovada ca ANPC nu poate decat sa dea niste amarate de amenzi iar apoi dreptatea ti-o faci singur prin tribunale si cu costuri pe masura, se pare ca nici piata nu resimte in niciun fel aparitia acesteia.
Teoretic, aceasta ordonanta ar trebui sa fie un semnal pentru bancherii ce activeaza pe meleagurile mioritice. Un semnal conform caruia romanul s-a mai desteptat si nu mai e atat de cretin si indiferent fata de conditiile bancare impuse abuziv. Si totusi nimic nu se misca. Romanii au inceput sa faca demersuri care ma si surprind. Exemple aici, aici si aici. Bancile insa fac si ele demersurile lor, adica incearca sa preseze deputatii si senatorii, respectiv comisiile cu pricina sa modifice ordonanta. Stam pe loc deocamdata!
Cu toate acestea, un efect aproape iminent al aparitiei ordonantei mentionate este trezirea romanului care brusc a realizat ca are de platit sume colosale de pomana. Unii au ales caile juridice si altii au ales solutii economice mai la indemana, una dintre acestea fiind refinantarea creditului la o alta banca sau eventual la aceeasi banca insa fara respectivele comisioane abuzive.
Instinctul meu de marketer imi spune ca in perioada asta ar fi trebuit sa apara niste produse bancare in acest sens care sa bubuie piata si cu siguranta Volksbank si alte banci care escrocheaza clientii ar rezolva problema comisioanelor aproape instant sau mai bine zis, ar fi fortati sa rezolve. Totusi, ofertele de refinantare sunt de-a dreptul patetice. Eu spre exemplu, am un credit cu dobanda fixa de 5,95% pe luna la care se mai adauga niste comisioane si ajung undeva la aproape 8,5% DAE iar acum oferta de refinantare de la ING este de 10,96% dobanda variabila si DAE de peste 12%. Adica, sa-mi fie iertat dar eu prefer sa raman cu comisionul de risc si nu mai plec de la Volksbank in situatia asta.
Cu alte cuvinte, mi se pare ca se incurajeaza in acest fel pastrarea acestor comisioane pentru ca la asemenea dobanzi tre sa fii un pic nebun sa pleci. 10,96% e mult chiar si in conditiile in care ROBOR este foarte jos dar ce ne facem cand o sa creasca. Si sigur o sa creasca in urmatorii ani. Creditul e scump, va fi si mai scump si asta numai in Romania pentru ca e tara tuturor oportunitatilor, nu-i asa? 🙂
Scrie un comentariu!