In ultimele luni am primit foarte multe invitatii de a completa chestionare prin intermediul retelei de socializare facebook. Fiindca a fost vorba de studenti care erau presati de timp pentru a-si termina cercetarile pentru licenta sau disertatie, am mai inchis cate un ochi. Cu toate acestea, unora le-am atras atentia, celor carora am crezut ca le-ar fi de folos sfaturile mele. Pe ceilalti i-am lasat sa se dea cu capul de pereti singuri. Evident, pe cei mai multi nu i-a interesat si au mers inainte si probabil ca daca stiau putina statistica elementara isi dadeau seama de la primele teste statistice ca e o problema cu baza de date. Cati stiu … asta e alta problema.
Bun, au trecut disertatia si licenta si totusi vad ca mai primesc in continuare invitatii, de la profesionisti din industrie de data aceasta. Si pentru ca a le da feedback fiecaruia in parte mi-ar lua prea mult timp, cred ca e mai simplu sa scriu un post in care sa explic minusurile colectarii de date prin intermediul distribuirii chestionarului in retelele de socializare. Evident, la final, toata lumea o sa spuna ca stia dar e mai simplu sa obtina o cantitate mare de chestionare completate si sa elimine la final inregistrarile invalide. Doar ca nu e chiar asa … Iata cel putin 3 motive pentru care distribuirea chestionarelor pe facebook nu e recomandata.
1. In momentul in care pornesti la drum intr-o cercetare trebuie sa-ti definesti esantionul pe care vei face cercetarea. Acesta se defineste prin cel putin doua dimensiuni: marimea si structura. E important sa stii cati oameni ar trebui sa-ti raspunda (asta se face printr-o formula si nu e foarte dificil) dar mai important e sa stii cine sunt cei cu care vrei sa discuti de fapt. Definindu-ti corect structura esantionului o sa observi ca acesta se divide in mai multe celule (in functie de criteriile folosite pentru a-ti defini grupul: grupe de varsta, grupe de venit, sex, studii, stare civila, ocupatie, educatie etc.). Prin urmare nu este suficient sa te gandesti ca vrei sa vorbesti cu femei cu varste de la 18 la 45 de ani cu studii medii si superioare, casatorite sau necasatorite, cu venituri medii si ridicate.
In acest esantion sunt de fapt cel putin 3 celule de varsta (18-23, 23 – 30, 30 – 45), 2 celule de studii (medii si superioare), 2 celule de stare civila si 2 de venit. Prin urmare o celula ar putea fi definita astfel: femei cu varsta intre 18 si 23, studii medii, necasatorite, cu venit mediu. Alta ar fi femei cu varsta intre 18 si 23 de ani, studii superioare, necasatorite, cu venit mediu. S-a modificat doar variabila studii. La fel se poate modifica variabila stare civila, la fel si variabila venit. In practica se aleg de obicei 2 variabile pentru a nu complica la infinit gasirea indivizilor dar chiar si-asa exista cel putin 7-8 celule diferite. Acum e timpul sa te gandesti daca pe facebook ii gasesti fix pe cei/cele pe care ii cauti si daca vor raspunde la fel invitatiilor tale. Ar trebui sa trimiti mesaje targetate, diferite pentru ca e clar ca exista diferente, ii vei gasi in grupuri diferite, pe pagini diferite si tot asa mai departe. Dar asta ia timp, nu-i asa?
2. In general, daca distribui un chestionar intr-o retea de socializare, vor avea acces la acesta doar membrii retelei de socializare. Subiectul de cercetat are legatura cu retelele de socializare? A, nu? Pai si-atunci cei care nu au cont pe retelele de socializare sunt importanti pentru subiectul cercetarii, deci trebuie si ei cooptati in cercetare. Dar cei care nici macar nu prea stau pe internet? Aha, deci ar trebui sa faci si chestionare printate si distribuite face to face sau prin telefon. Complicat, ia timp, si costa mai mult. De ce sa ne mai chinuim?
3. Mare parte dintre cei care vor primi chestionarul pe retelele de socializare sunt prieteni ai celui care il distribuie si acest lucru afecteaza completarea. In afara de faptul ca vor fi foarte multi off-target, se mai pune si problema implicarii afective a acestora. Data fiind relatia dintre cele doua persoane, de multe ori rugamintea este perceputa ca fiind o obligatie si chestionarele sunt completate pentru a face un „favor” celui care le trimite. Raspunsurile sunt adesea nesincere si de multe ori date la repezeala. In fond si la urma urmei gestul conteaza, nu-i asa?
Si pentru a inlatura orice urma de ipocrizie va spun ca vorbesc din experienta unui cercetator ce a incercat acest mod de colectare a datelor. N-am reusit sa fac mai nimic cu datele obtinute, distributia a iesit anapoda, sig-ul praf, prin urmare concluzii care nu puteau fi folosite in niciun fel. Nu vreau sa se inteleaga ca retelele de socializare nu sunt un mediu bun de a colecta informatii dar totul trebuie facut cu mare atentie si targetat cu grija. In acelasi timp, recomandarea mea ar fi sa folositi facebook mai debraga pentru observarea comportamentului si de asemenea pentru eventuale studii calitative de tip interviu in profunzime (discutii one to one dupa ce ati fost introdusi anterior subiectului intervievat).
In final mai vreau sa atrag atentia celor care folosesc form-uri Google Docs pentru a crea chestionare. Sunt si acolo destule probleme. In primul rand, e vorba de o limitare in ceea ce priveste tipurile de intrebari ce pot fi adresate, scalarea raspunsurilor si de asemenea din cate imi amintesc, toate intrebarile au titlu obligatoriu, prin urmare daca un respondent nu poate raspunde la o intrebare, nu poate trimite la final chestionarul si este constrans sa ofere un raspuns la intamplare. Pacat ca cel care investigheaza nu are de unde sa stie acest lucru.
Succes celor care fac cercetari, ma bucur ca vad multe initiative de cercetare si ca se simte nevoia. Pe de alta parte, a face o cercetare proasta de la inceput inseamna a cheltui niste bani in plus, deci e mai rau decat daca nu s-ar face deloc. So, nu ar strica din cand in cand sa mai aruncati o privire prin cartile de marketing research si de statistica inainte sa va apucati de cercetat. S-ar putea sa mai aflati cateva lucruri interesante. 🙂
Foarte bine marcat „fenomenul culegerii datelor pe facebook”…Pot exist încă o mulțime de discuții aici
Legat de Google docs, o întrebare obligatorie o pune cel care face chestionarul, nu sunt implicite obligatorii.
Macar de ar folosi niste cote si ar avea niste conditii clare care sa continue/termine chestionarul, ar fi un pas inainte. Am folosit aceeasi metoda pentru licenta si abia cand am lucrat in domeniu am vazut ce inseamna o cercetare adevarata si cat de important e un tool istet cand hotarasti sa faci studiul online.
Am folosit Google Drive (contine docs) si Facebook pentru cercetarea asociata lucrarii de disertatie. Per total am fost multumit de ceea ce a iesit desi am intampinat cateva piedici (la intrebarile fara raspuns am adaugat varianta „nu folosesc/nu am ales etc”.
Cu toate acestea, e mult mai usoara aceasta varianta atat pentru cel care realizeaza chestionarul cat si pentru cei ce il completeaza. Din punct de vedere academic, sa zicem ca sunt mai veridice chestionarele pe fb decat cele completate acasa de catre studenti in noaptea de dinainte. E bine totusi sa te adresezi populatiei tale intr-un grup specializat asociat temei si nu direct pe wallul tau. Fie ca vrem, fie ca nu…. pana la urmatorul trend social, depindem si suntem dependenti de Facebook.
Ca un fel de anecdota la articolul tau, acum o luna sau doua am vazut pe wall o „chemare” la completare de chestionare, din cate mi-am dat seama un student probabil care printre altele, spunea la finalul textului de prezentare a studiului: La prima intrebare bifati da si apoi mergeti mai departe. Am intrat de curiozitate sa vad ce era cu misterioasa intrebare la care se indica direct raspunsul, pentru ca initial am presupus ca e vreo eroare din soft-ul de creare a chestionarului si e musai sa pui da ca sa treci mai departe. Nope. Prima intrebare era filtru, daca folosesti nu stiu ce serviciu de inchirieri (nu mai retin exact). Adica, folosesti, nu folosesti, tu trebuia sa bifezi ca da si apoi bifai cum iti venea la mana:)))))