Pe vremuri cand spuneam „bio” ma gandeam ca am de invatat la Biologie. Nimeni nu-si punea problema ca mancarea pe care o indesa pe gura nu era naturala. Nimeni nu credea ca (virgula) cremwurstii sunt din hartie igienica, iar painea neagra se intarea pe rafturi pentru ca toata lumea infuleca la franzela. Oana Cuzino se indopa si ea in vacante cu carnati si tochitura pe la bunici, iar Cornauteanu cred ca stuchea si in san cand auzea de sirop de papadie. Nu era dom’le nici vorba de E-uri in mintile oamenilor. E era o litera din alfabet, o vocala pe care copiii o invatau la scoala sau cel mult o clasa de la scoala. De ceva ani insa E-ul a dobandit valente noi si ne-a inundat creierele.
Suntem asaltati in fiecare zi de noi informatii cu privire la ceea ce mancam, ce bem, cu ce ne imbracam, in ce dormim si tot asa mai departe. Totul, dar absolut totul, e potential cancerigen si o sa murim cu totii … intr-o zi. Probabil ca cea mai cancerigena dintre toate insa, e isteria care s-a creat. De fapt sunt sigur … si din pacate stress-ul autoindus despre care vorbeam zilele trecute ii afecteaza in mare masura si pe tineri. Si semnele se vad in tot ceea ce fac chiar si fara sa isi dea seama.
Studentii mei au avut de prezentat saptamanile acestea doua proiecte. Tema a fost, ca in fiecare an, realizarea unui mix de marketing pentru un produs nou introdus pe piata, pornind de la o cercetare prealabila. Produsele generice sunt impuse de mine, ei urmand sa-si defineasca piata tinta, sa investigheze preferintele consumatorilor, sa construiasca un model de produs, sa-i puna un pret, sa-i faca o strategie de promovare si una de distributie. La fel ca in fiecare an studentii s-au pus pe treaba. Au segmentat, au cercetat si la final au prezentat mixul. Iar eu am analizat. Si iata mai jos ce-am aflat.
– 72% dintre produsele concepute au fost „bio” sau „eco”. Indiferent ca au fost paste fainoase, curele, cauciucuri, ghivece de flori, crema de pantofi sau orice altceva. Am apreciat inventivitatea unora si m-am intristat la „ternitatea” altora.
– inca mai sunt studenti buni care trag de ei si muncesc extra fata de ce li se cere. Putini, dar mai sunt.
– exista studenti buni la specializarea Marketing dar la disciplina despre care vorbim, desi sunt „pe teren propriu”, cam o iau pe coaja de la cei de la Conta si InfoEc. Cantitativ vorbind.
– daca nu-i dadacesti prea mult cu indicatii la tot pasul, ai sanse sa descoperi inventivitatea adevarata dar si lenea intruchipata motivata de traditionalul „nu ne-ati spus!”
– din pacate foarte multi au probleme reale de vocabular iar asta nu ma duce cu gandul decat la faptul ca le lipseste lectura. Cititul e o pacoste pentru cei mai multi, iar cei care o fac prefera sa treaca peste cuvintele al caror sens nu-l inteleg, decat sa le caute in dictionar si sa si le insuseasca. Mare pacat! De aici si folosirea unor cuvinte total anapoda in contexte in care nu au ce cauta.
– generatia #selfie e destul de selfish in sine. Lucrul in echipa devine o raritate si la prima greseala a unui coechipier ceilalti il taxeaza mai degraba decat sa-l ajute. #teamplayer – ce e asta?
– FEAA nu e o facultate usoara.
– si in final, obiectivul celor mai multi este de a „scapa” de prezentari si nu de a se antrena si de a invata iar strategiile cele mai intalnite sunt „poezia spusa pe dinafara” si alternativ „barbia in piept” pe timpul intrebarilor si observatiilor, urmata de un ocazional „ma scuzati” si apoi reluat prima strategie pana cand se aud cuvintele magice … „sa trecem la urmatoarea prezentare!”.
Azi s-a mai terminat un semestru. Al 24-lea de cand sunt profesor. 12 ani am de cand ascult prezentari si vad proiecte, si an de an am vazut trenduri si trenduri. S-a pierdut, s-a castigat, ne-am schimbat, am evoluat sau involuat dar un lucru e cert. Adaptarea e cea mai mare provocare a unui profesor in zilele noastre. Nu e usor, iar ritmul e foarte alert pentru ca generatiile se schimba rapid si trebuie sa tii pasul, altfel risti sa devii din „Domnul Trandafir”, un pedagog de scoala „veche”. Mi-a placut trendul „bio” de anul acesta, am incercat sa ma adaptez insa nu stiu daca mi-a iesit. Cred ca vom vedea luni cand termin evaluarile. 🙂
Va las cu niste instantanee furate in timpul prezentarilor … 🙂
Doamne cat imi este de dor de emotiile pentru prezentarea unui proiect la Tehnici promotionale. Abia acum imi dau seama cat de bine mi-au prins cursurile, seminariile, proiectele si prezentarile din timpul facultatii.